Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@florina-daniela-floreaFF
Florina Daniela Florea
@florina-daniela-florea
Jurnal

pyrrhaniană

„are să sosească ziua în care actorii vor crede că masca lor şi costumele lor sunt chiar ei înşişi” (Epictet, Discursuri, XXIX, I, 41)

1 min lectură·
Mediu
din piatra aruncată de mama peste umăr noaptea-mi răsare ziua de pe urmele ei și încerc să merg drept pe arcul acesta de cerc viața dar de prea mult timp o frecvenţă joasă flămândă îmi smulge măruntaiele tahicardic mă sufocă până iau forma unui infarct temporar și urlu: nu-ți sunt piatra filosofală, dom’le gropar a mea e împărăția al meu e patul a mea e această masă cuvântul meu oricât m-ai înghiți nu mă las pier de două ori sau niciodată sunt prea tare și-ți rămân între dinți pământ cred în traiectoria pietrei aruncată de mama oarecum și în mine work in progress ziua de mâine un mille-feuilles cu aroma de vanilie i-am pus și un nume speranței - douxcalion iubirea mea - să sune melodios când va sparge capul groparului într-o explozie de gust scot azi la lumină limba de piatră un pendul necesar într-un echilibru precar să merg drept de pe arcul acesta de viață încerc
04968
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
158
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Florina Daniela Florea. “pyrrhaniană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florina-daniela-florea/jurnal/14190432/pyrrhaniana

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal✓
Cu cât se străduiesc unii oameni să demonstreze că sunt autentici, cu atât mai mult demonstrează că sunt farseuri. Sau, cu alte cuvinte, cu cât unii autori aglomerează in texte metafore, aforisme și alte asemenea, cu atât mai mult se vor păcăli că ceea ce scriu ei e poezia. Dar aici, din punctul meu de vedere, e o rafală de autenticitate spusă atât de firesc încât ți se pare că respiri cuvinte în loc de aer. Ca să folosesc o descriere mai potrivită, textul ăsta pentru mine e un "consciense round", adică fiecare vers pare un posibil glonț orb care te absolvă de vină, așa cum pe vremuri se întâmpla în plutoanele de execuție, când soldații primeau gloanțe oarbe și unul singur mortal, în așa fel încât fiecare să nu trăiască cu vina de a fi ucis un om.
Fiecare imagine e o rafală și nu știu care e cea decisivă. Iar modul acesta de a te spune liber, ca o revărsare, e singurul mod prin care te poți igieniza cerebral, chiar și pentru o scurtă perioadă. Și trebuie să recunosc, și eu am o problemă cu groparii: tot auzind în ultima vreme "fie-i țărâna ușoară", întrebam de nebun groparii cât de grea e țărâna, dar niciunul n-a știut să-mi răspundă.
Un existențialism visceral, aproape insuportabil de care nu poți scăpa decât prin echilibristica asta de a scrie drept pe rânduri strâmbe, ca excizia unei tumori.
0
Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
draga mea, viața nu e arc de cerc, e chiar cercul care se închide fără dureri, remușcări, pierderi, e ceva unic pentru fiecare și cred că poezia este o prelungire a vieții, măcar îmi place să cred asta, pentru că, de fiecare dată sufletul face curățenie în lucrurile inutile...
poezia rezistă și mă bucur să o citesc aici, chiar sunt la picnicul cuvântului.

work in progress...
da
să fim creatori și primitori de creație din Tată în Fiu!
aprecierile mele!
0
@andrei-forteAFAndrei Forte✓
Florina, ai scris o poezie de forță telurică, care pare că s-a născut direct din magma limbajului ( incantatorie, viscerală, și totodată plină de un umor amar, tandru, cu rădăcini mitice).
Piatră aruncată de mamă devine aici și blestem și binecuvântare, și traiectorie și destin, un memento dureros și frumos al faptului că ne construim mersul „drept” din cercuri imperfecte, din dureri tahicardice și gusturi de vanilie. Iar „douxcalion iubirea mea” e o invenție superbă: un paradox al blândeții și al revoltei care ne scapă printre dinți, ca o rugăciune furioasă spusă cu voce de copil și glas de zeiță. Poezia ta nu merge, ci lovește. Și lasă ecou!
0
@florina-daniela-floreaFFFlorina Daniela Florea✓
Emi, tu intotdeauna m-ai ”citit”, și-ți mulțumesc pentru semn si apreciere.
De ceva vreme zăcea în draft, volatil, tăiam, scriam în loc, azi a ieșit așa, am pierdut ceva, am câștigat altceva, în fine, mergem înainte.

Ottilia, ai dreptate, e un cerc acolo, dar mi-a fost teamă să-l scriu fățiș pentru că, în mintea mea, cercul e perfecțiunea pe care, evident, nu o pot atinge.
Am scris în schimb, timid, că nu mă las și încerc să parcurg toata lungimea lui ”pier de două ori”, cu trimitere la formula matematică :)

Andrei, surprinzător comentariu si deosebit, îți mulțumesc deși nu am crezut că textul meu va avea acest ecou. Iar cu douxcalion, daaaa, mi-e drag și mie, sună duios și blând ca mângâierea care mi-a lipsit dar la care am tot sperat.
0