de-ale covorului zburător

de pe la 10.59 niciun excel nu mai împrăștie monștri aliniați în formule sortați descrescător în rimă deloc întâmplător de la coșmar la înjurătură zac de prea multă căldură prin sheet-uri între timp mă gândesc la o poveste în care toți bărbații sunt Aladini închiși într-un ou de întuneric în așteptarea unei flacări ce nu arde dar luminează între timp mai mint o poveste degeaba tot spun că s-a făcut prea repede dimineață că am fost înghițită de ziduri sau că tot ce am atins a devenit piatră pentru că un nume care și-a pierdut stăpânul e doar o lampă pe care se pune praful constat pe-un oftat că timpul meu nu mai are drum doar gust de fum și acest gust e singurul care mă ține în viață când uit peste zi cine sunt (desigur nu toți oamenii sunt oameni unii se desprind dintr-un vis al altei ființe și pășesc în lume umbre ale unor nume pe care nu le-au purtat sensuri pe care nu le-au înțeles încă) acest text nu e o poezie nu spune mai nimic pentru că magia nu stă în ce poți invoca ci în ce alegi să nu rostești la 13.03 ziua îmi face cu ochiul nu știu dacă e doar un tic sau dacă e cratima dintre tic-tac dar pentru jugulara mea sigur e mai bine să tac