Crăciun cuminte de poezie cu zâmbet

nu știu cum se face
dar de fiecare dată când ajung în Iași
mă aleargă Alina prin Hala Centrală

“protocolul”, “protocolul”
cafea? suc?
și apa
de data asta mere
roșii
numărate precum orele până la
precum zilele până la
“nu se supără oare?”
“nu, fată, cum să se supere? colindătorii primesc mere, nuci și covrigi”
“și cărți”
“fie, și cărți”
“fără covrigi, că pătează”
mofturoasa fată am. fie, fără covrigi, că pătează cărțile.
alergam
amețim un taximetrist
și-o vânzătoare de la librărie
“Vreau sa fiu Craciuniță și moș să fie Anton. E singurul care mă poate ține pe genunchi”
chicot
ce idee. Sunt o doamnă serioasă, dar
telefon
“ajutor, Elia.”
*
brad
și lumânări mărunte împrăștiate
zâmbet
“fugi fugi fugi”
acuși e ora
*
hotel taxi bluză neagră emoții pete umbre
*
ecusoane Nia
Elia nu tremură
mâna mea da
nimeni nu știe nici măcar Gabriela din roșu
sau Florin din albastru
ce de lume azi aici seară alb
zâmbetul către Adrian în șase cu șase cu trei cu trei
atât știu despre sonet și despre Petrarca
broderie imposibilă degetelor mele mult prea butucănoase
pup Maria zâmbet Vladimir
sssst
un Liviu (Apetroaie) spăimos vorbicios prezintă
și-apoi cei patru cu patru suflete agățate în mâini
deschizându-le nouă
undeva e vesel Liviu zis și Anton veselă Cristiana cine nu crede azi în moș Crăciun
cine mă minte toți sunt copii
pe genunchiul spiridușului
și poeziile sunt azi mai ușor
de recitat
țigările mai puține
sala mai frumoasă
*
Costin? Costin cel cu liniștea mi amor
Daniel? Daniel și îngerul orgolios zburătăcindu-i tânăr
Că-i tânăr, Doamne
Adrian? de Adrian v-am spus deja e atât de floare în pupilă încât în sală adie
verde in decembrie. trăim? trăim
Liviu? Liviu e același, îl recunosc dintotdeauna de parcă ironia l-ar putea camufla cu ceva
Ești mare, omule, știi? Ești Mare.
*
Îi iau pe toți în buzunar și le mângâi coperțile netede
versurile
gândurile
emoțiile
tot netede
nimeni nu știe
doar se simte
*
“Punem pariu?”
“Punem, dar nu-l câștigi. Sile e un adversar redutabil. Ia’n te uită cum i s-a zburlit coama”
“Mirciulica, pot să te trag de codițe”
(zâmbet de Mircea în loc de răspuns)
“Marina e tare frumoasa, a gustat din vinul casei. Acum a înflorit deschis un surâs. N-aș fi crezut că un pahar cu lichid auriu poate dezlega o lumină.”
(exprimare aproximativă)
“Mai, Florina, eu am așa, o chemare către poezie, dar sunt total afona la afaceri”. (Amadriada)
“Lasă că e bine, e bine. Crești frumos.”
(Florin Andor)
(Dumnezeule, ce culori se deschid când deschide sufletul Adrian. Inflorești, omule, ți-a spus-o cineva vreodată?)
“Nene Anton, bancul asta îl știam de ieri”
“Prostule” , “da, Sile, ești un prost, maestre. Tot respectul, maestre!”.
“Tot respectul” vine răspunsul. “Și tu ești prost”.
“Ia-ți și farfuria, și paharul. Să-l lăsăm să își desfășoare atacul. “
“Ești frumoasă, Florină” .” Du-te, măi, d-aici, că mă blochez la complimente. Cristiaaaaaaaaanaaaa”
“Da”
“Cică la Alex că-s frumoasă”. “Ești”. “Și tu, fata mea? Și tu??”
Mircea rezistă eroic. Acum are în păr patru mâini. Ale mele și ale Adrianei. Maria e serioasă, atât de serioasă încât i-am zărit păstrăvul decapitat din farfurie. “Stăm pe-aici până termina Silișteanu atacul”. Eu și Anton.
Cafeaua mea unde e?
Carte de vizită: “editor ProTv Iași”, mamă, ce-o să mă laud acasă
“Pot să mă fac singură cadou?”. “Poți, Cristina”.
“Ama, daca mi-ai pierdut bentița roșie, te leg pe tine la cadoul de sub brad”
“Nene Anton, ce mănânci acolo?” “Zamă de păsărică” “Tochitura unde-i?”
Dă nenea Anton ardeii lui Vladimir.
Beau ceva portocaliu și amar
“Hehe, te dai stilistă”
“Mă dau, da’ ce-i aia?”
“Alina unde-i?”
parcă mai știe cineva care pe unde suntem
Nichitei îi cântă o țigancă frumoasă de drag și de urât. Și un cobzar. Cineva face semn.
Costin tace. Mereu tace omul Costin.
“Nene, bancul ăsta s-a mai zis” “Eram supărat când am început să șterg textele”
“Noroc de prieteni”
“Noroc”
când s-o fi făcut miezul nopții
nu mai știu câți am pupat la plecare: și Daniela de Luca și Sache și Cami și Floris și Mircea și Adriana și Daniel si Camelie
și și și și și
taxi, Cristina? taxi
hotel
cuvinte
somn
*
a doua zi
ciorbă de burtă o cafea multe țigări
și-o gară
în gară
în fugă
un tren

spre Bacău
adultul înapoi în lume
cu poezia de Crăciun ascunsă în mine
copilul
mi-am primit deja cadoul
dar o știți
știți?