S o n e t 5 3

Adevarat, sclavul fiintei nu stie sa indure umilinta, sa se ridice deasupra ei. Viseaza momentul in care se va razbuna - fara sa stie ca in clipa aceea va fi condamnat la revolta vesnica.
Am dorit sa spun, de fapt, ca mi-a placut sonetul.

Elia,
Fericiți cei ce citesc sâmbăta și duminica. Adevărați sclavi ai cuvintelor.Le va veni și lor rândul odată și odată.
Cu prietenie

am citit-o o data, nu am comentat nimic...ceva nu mergea, ori perceptia mea nu functiona bine.
am revenit, am lecturat. aceeasi senzatie.

nu stiu, Adrian, cred ca mesajul pe care l-am receptionat nu e unul tocmai placut.
dar e la fel de adevarat ca nu toate-n viata sunt placute.
poate o fi fatalitatea, poate o fi sclavia sperantelor fade din calea blestemata...hmmm.
nu stiu. nu m-a mobilizat. e gri. prea gri.

sa nu te superi pe mine, stii doar ca e o simpla reactie la lectura textului.

cu tot binele,
Dana

Florina,

Senzatia asta de gri o am si eu. Departe de a ma bucura, ma tine insa intr-atat de incatusat, incat nu pot sa nu o exprim. Dand la o parte micile bucurii cotidiene, prea multe elemente in jurul meu ma tin \" incatusat \" in cercul acelorasi stari cenusii. Mai mult ca sigur ca la mine este vorba si de un sir de experiente particulare care au intarit reactia de respingere.
Cred si eu ca e prea mult. Ce mi-ai spus poate sa ma puna in garda. Deocamdata nu pot decat sa ma gandesc ca raul din tine trebuie sa-l scoti la lumina prin ceea ce faci, prin ceea ce creezi. Macar pentru a fi un semnal de alarma si pentru altii. Mai cred ca si sensibilitatea mea, cam exacerbata, naste uneori monstrii.
Oricum, sa nu crezi ca nu vor veni si momente mai bune. Am puterea sa mai vad si altceva. Poate Sonetul 54 demonstreaza acest lucru.