S o n e t 5 4

Ca o prima cititoare a textului tau, ma simt indreptatita sa-mi las si impresia. E un sonet mai descatusat de remuscari, chiar daca \"Desfigurată îmi rânjește soarta.
\". Acea pasare care se ridica, e desigur arta pe care se pare, ai vitregit-o in tot acest rastimp.

Aceeasi urare cu care te voi plictisi, fie timpul cu tine !

Codrina,

M-ai speriat cu afirmatia ca pana acum am vitregit arta. Sper ca propozitia a avut o alta conotatie.

luminita,

Am sesizata de cateva zile ca ai revenit printre muritorii de rand. Dincolo de gest si de expresivitatea interpretarii, trebuie in primul rand sa-ti multumesc ca nu mai uitat.

Paul,

De multe ori am sesizat ca, din bunatate, pierzi prea mult timp cu mine. Si tocmai acum, in momente importante de viata. Opreste-te. ! Stiu ca vei fi intotdeauna pe aproape, numai ca nici eu nu ma voi indeparta, stii bine asta. Ma gasesti oricand tot pe aici.
Succes la lucrare. Multumesc pentru \" apatiei \". Ai dreptate. Uneori n-am rabdare sa mai caut. Am inlocuit formula.
Pe curand

Paul,

Am omis sa-ti spun ca desenul e superb. De unde l-ai scos la momentul potrivit ?

Da Adrian, m-am referit la faptul ca toate aceste sonete le-ai tinut pana acum pentru tine, fara sa ni le impartasesti.
Afirmatia mea, nu era in sens peiorativ.
Dupa cum vezi, o parte dintre noi suntem mai rabdatori decat crezi. Te citim cu drag zilnic.

A adevarata incantare acest sonet, Adrian. Am simit in randurile tale fiorul libertatii, lucru care m-a emotionat, mai ales redat astfel:

\"O pasăre din mine se ridică
Zbătându-se la ușa coliviei\"

\"Doar pentru mine, frâu larg dând magiei,
Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică.\"

\"Ce frig mai e în suflet și ce ger
Când înțeleg cât am greșit cu arta\"

\"Hrăniți albastre păsări, spargeți poarta,
Din temniță urcați-le pe cer !\"

Un indemn minunat la iesirea din sine, pentru a fi cu adevarat liber in libertate.