S o n e t 6 9

da, ca sa te nasti trebuie sa mori si ca sa fii invingator sa te invingi pe tine insuti, si in toate acest agape;

mi-au placut mult ultimele doua strofe si in special penultima pentru

\"sa-nfrang surparea ierbii din campiisi-vartejirea umbrei revarsate\"

Dupa ce m-am \"invartit\" de vreo trei ori in jurul sonetului tau, iata-ma:)
E curat, atat de curat ca ma frang sub cuvinte.

ultima strofa!!!
plina, plina de sentiment.
Asa...\"intr-o buna zi\"

Mae,

Mă surprind deseori că înțeleg nevoia de a muri pentru a te naște. Mai rău este că n-am găsit încă resurse de a o pune în practică. Asta este dilema și marea mea nemulțumire.

Geta,
Năzuiesc spre această curățenie. În primnul rând concentrată în stare. Dacă ai simțit-o, e de bun augur.

Thais,

Bun sentimentul ăsta. Numai să nu fie în exces. Sper să-l controlez, pentru luciditatea discursului.

Draga Adrian, n-am scris nimic pe marginea acestui sonet din simplul motiv ca ultimul vers imi suna prea cunoscut din celelalte sonete, chiar si ca formulare. Cred ca ma asteptam la o concluzie noua, asa cum ma obisnuisem, ca prilej pentru noi, asa le zic eu, reflectii.
Acum citesc ca acest a muri pentru a te naste din nou te \"obsedeaza\".
Hai sa te linistesc eu - acum, fiind...morti, doar moartea mai poate reprezenta o noua nastere. Nu-i asa ca te simti mai bine? :)
Dupa mine, Adrian, zbaterea e continua, mort esti atunci cand nu suferi pentru nimic, nici macar pentru o idee, care sa te scuze in fata propriei constiinte - asta daca esti viu si ai...si idei si constiinta. :)
Nu mai cauta sa mori si in clipa in care te va parasi aceasta \"obsesie\" vei descoperi ca te-ai nascut din nou...pentru alta. :)
Gata pe ziua de azi, mi-am facut norma de gandit.:)

Elia,

Ai sesizat bine. Există obsesii . Ele sunt prezente într-un anume segment temporal. Acum am obsesia morții ca o naștere și nu pot trece mai departe până nu explorez niște nuanțe. De aceea pot apare și intenții apropiate de la un text la altul. Eu îi spun, deocamdată,că este o matrice stilistică și ideatică. La urma urmei tot ce faci se centrează pe anumite teme prioritate și ele nu pot decât să fie în legătură cu anume date proprii individului. Nu te speria, nu am gânduri tragice. Uneori ar fi de urmărit textele mele ca venind nu numai dintr-un reflex interior al autorului, ci și al unui personaj oarecare.

Fără supărare, dar sonetul ăsta, față cu ce ai publicat, este cel mai slab. Sunt chiar surprins, mai ales cînd mă gîndesc la sonetele pe care le-ai scris nu cu mult timp în urmă. Dar ăsta este slab. Imaginile sunt banale; și nu simt nimic citind.

Mă lupt să văd, s-ascult, urând codoșii,
Cereasca urmă, îndelung creată
Și vocea gravă din trecut păstrată
Ce-o vor cunoaște veșnic omenoșii.

Cred că strofa asta îmi dă dreptate. Este forțată de la un capăt la celălalt.

Tot ce se poate. Nu te contrazic.

Am reflectat în privința obiecțiilor tale și îți dau dreptate. Ca urmare am operat modificări substanțiale.
Mulțumesc pentru semnal. Uneori nu am suficientă distanță de textele mele.

Am reflectat în privința obiecțiilor tale și îți dau dreptate. Ca urmare am operat modificări substanțiale.
Mulțumesc pentru semnal. Uneori nu am suficientă distanță de textele mele.