Vegetală

pare un cantec de leagan pentru tristeti , o alinare a \'ranilor impietrite\'.efectul vaccinarii n-a fost cel scontat..n-ai dobandit imunitate la verde, galben, frumusete...atata vreme cat pe locul tau \'creste o alta gradina\'. monologul tau interior, frumos articulat intre intrebari si taceri...parca privind la gradinile care-ti cresc inauntru.mi-a placut mult.

Maria, pe undeva ai dreptate, pe undeva nu, si stii de ce?
pentru ca am dobandit imunitate la \"treceri\" de cuvinte, la \"treceri\" de anotimpuri, ca vaccinul si-a facut efectul si ca pe alba, piatra ranilor, creste o alta vegetatie, dar constat ca au aparut efectele secundare ale aceluiasi vaccin: verdele, galbenul, floarea.

multumesc pentru popas,
D.

multumesc, Dana, pentru semnul si aprecierea ta.
ai dreptate,am incercat sa prind ideea unui alt inceput intr-o noua gradina si totul in cuvinte simple pentru ca verdele meu nu il vreau complicat ci cat mai aproape de esenta.

cu zambet,
cealalta Dana

Frumos poem, Florina... ,,mă-mbracă blând a pământ
și negândesc un zambet
pe o-ntrebare și pe-un răspuns
ce să faci cu-atâtea gânduri albe``...felicitari, te citesc mereu!
drag - Lory

Am venit atrasă de titlu și plec cu sufletul mai bogat. O poezie atât de sinceră și atât de încărcată de esențe, nu știu, e greșit spus, de înțelepciune, acceptare și speranță. E plină de spirit și de inspirație. Mi-a plăcut enorm.

Loredana, multumesc pentru apreciere.
Ca e frumos sau nu, asta nu o pot sti eu, decat cititorul care poposeste pe pagina asta. Tot ce stiu e ca am vrut sa comunic ceva si ca am incercat sa o fac cat mai bine in momentul cand scriu textul. Uneori imi reuseste, alteori nu.
cu bine,
Dana

tu, Elena, mereu o spui frumos pe textele mele. O spui atat de frumos incat, eu, tematoarea si nesigura ce ma cunosc de-o viata, nu pot crede usor. mi-e greu, intelegi?
dar ma straduiesc. asta iti pot spune. ca ma straduiesc sa limpezesc, sa curat, sa astern.
intelepciune spui? care adult n-ar trebui sa fie intelept?
iti multumesc pentru ragazul din vremea ta acordat mie si gandurilor mele.
cu bine,
Dana

pleci din realitatea care nu te multumeste \"zburator ocazional\", \"plina de verde ca o gradina\", treci in revista \"iarba tacerilor inalta cat spicul\", \"temerile inabusind zambete\", \"clipa unui salt in gol\"...
EL \"cu seriozitatea stearpa de creatura cugetatoare si libera\", doar noteaza meticulos \"impresiile,
multumeste si pleaca in directia opusa\"
iar tu te intorci \"gradina\" cu rani cicatrizate,
ca un cant intors in vegetal...
atat de frumos mi-ai imbracat tu acum clipele,
drag Anana

Anana, ai trecut prin gradina si m-ai vazut.
ai trecut prin privire si m-ai in-primavarit.
multumesc pentru comentariu, pentru inchegare si pentru atentie.

cu acelasi bine,
Dana

multumesc pentru apreciere, Alina, si pentru sugestie.
ai dreptate, merita cautate alte expresii, ma voi gandi la ideea ta.
multumesc si pentru invitatia la Virtualia, sper sa pot veni.
(stii ca la Bacau ninge azi? :) si inca ce ningeee )

cu drag,
Dana

Superb poem, Florina; titlul este doar pentru a exprima o liniste si o infinitate de surprize de vocale, de surprize ale fapturii, care foarte usoara si usor se simte intre izurile acestei vegetatii aici expuse-- natura parca te fascineaza;;
o surpriza placuta pentru mine este finalul-metafora: \"pe locul meu/ nuditatea ranilor impietrite/creste o alta gradina\".
adriana