Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Poem circular

1 min lectură·
Mediu
pentru că mă-nvart de-o bucată de vreme
din ce în ce mai rar aproape din ce în ce mai rar departe
știu doar că undeva între noi e un răspuns cu multe zecimale
nu pot fi exact eu nici exact tu
în schimb
capătul ar putea fi spre dimineață
cand roata mă trece jumătate albă
jumătate noapte un pi încheiat utopic la două raze
sau n-ar putea fi
deloc
nu mint decât spre seară un zâmbet
uneori mai ung balamaua vreunei poezii
cât să nu scârțâie prea tare
cât să nu tacă prea mult
destul să m-auzi când vin acasă
adunându-mă punct de pe același drum al cuvintelor
dar asta nu se pune decât orientativ
ca referință neinerțială
*
de la fereastra ta deschisă alb
versul își face de cap veselindu-se cu nostalgia
rotunjind calm o poemă cuminte
064.245
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
138
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Florina Daniela Florea. “Poem circular.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florina-daniela-florea/poezie/122558/poem-circular

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@bianca-goeanBGBianca Goean
Florina, cat mi-a placut poema aceasta a ta care se preface, doar catre seara, a fi cuminte intr-un zambet! Referintele tale circulare s-au adunat asta seara undeva tare aproape de mine, nu mai spun altceva, era un moment in care aveam lipsa poezia aceasta.
Drag, Bianca
0
@florin-andorFAFlorin Andor
... știm totul despre fiecare până la propriile complexe ca și cum puncția unei magistrale de date coborâtă în picaj până la bulbul olfactiv și undeva între noi departele ar putea fi o monedă de schimb găurită, prin care El ar putea trece capătul inerțial al unei dimineți târzii ... să nu minți, doar un zâmbet nu mai poate de unul singur să se alerge prin cer, articulat din bețe de chibrit ... copilul din tine se adună punct cu punct, destul cât să te audă când revii acasă deși \"asta nu se pune decât orientativ\", dar ai grijă că oamenii au învățat să deseneze capcane luminoase în spațiile înguste \"de la fereastra ta deschisă alb\" ... cuvinte crescute în mărime naturală lângă care timpul așteaptă legat cu o panglică strânsul unor ochi, de puști, \"rotunjind calm o poemă cuminte\" ... și mâine e o zi, tu zâmbește cât să nu taci prea mult ... frumos, la bună citire / veghere :)
0
e atmosfera care ma incanta in poemul tau, dana, cu gesturi moi, ingandurate, cu ceva care ar vrea si care nu, care se abandoneaza si care se strange apoi in sine; poate gresesc, asa am simtit-o.
0
Bianca, Florin, Mae

neasteptat de frumos, cuvintele voastre (fiecare cu propria inteleptire si intelegere) mi-au rotunjit versurile, dandu-le cu adevarat valoare.
va multumesc mult pentru ragazul de a ma simti.

Dana
0
@lory-cristeaLCLory Cristea
,,nu mint decât spre seară un zâmbet
uneori mai ung balamaua vreunei poezii
cât să nu scârțâie prea tare
cât să nu tacă prea mult``

Frumos minti, asta da minciuna, sa nu uiti sa ungi balamalele poeziei, oricum la tine nu scartaie, dar e bine sa fii prevazatoare. Placut mult poemul :)
cu drag - Lory
0
scartaie gandul, scartaie privirea,
scartaie usa, scartaie venirea,
scartaie cuvantul, scartaie-ntrebarea
si tot asa.
vezi ce mult e de uns, Lory? uneori zile in sir nu fac altceva decat asta.
si zic: cine nu scartaie o lacrima e sterp.

Dana
0