pâine, Queen și ciorbă de perișoare

ai simțit bine clipa mea pe vârful limbii frigea
restul era un tot artificial
de purtat sau de aruncat sau de dezbrăcat
ca acele fructe din ipsos
decorațiuni interioare de duzină

nu
replay
nu, nici azi nu mă pot confesa

albă fiind îmi iubesc negrul cu patimă și-l detest totodată

de-acolo nebunia urletul impulsurile de foc
de-acolo

și apoi
apoi
rămân iarăși singură și arsă și albă

damnare
să nu pot suporta disonanța dintre melodii
ta-ta-ta-ta-ta-ul monoton al zilelor
cu tobele crescând patimașe în pielea umbrită a nopții
un ritm infernal de fierbinte

și uite
cum mă tatuez șarpe din coapsa mușcată iluzia din oglindă
azi pe cuvinte
nu mai dansez
în bucătărie papucii de casă de plastic
ce balerină pe cine mint cu grație pe cine mai mint azi
pirueta casnică

desculță
unghii încarnate prea adânc în umbre
ronțăie pe albă ora mea de confesiune
ca din cașcaval
un șoarece

hait, m-am damblagit
lângă mine fierbe ceva
bolborosind într-o oală
am uitat focul aprins

cineva departe foarte departe
glăsuiește tic-tac-tic-tac secunde înțelege cumva răspunde zice așa
un coșmar de al meu este acela în care văd pe fereastră un oraș perfect, curat, frumos, și în care sunt singur
îmi vine să urlu de disperare

te cred, îi răspund alb
atât de alb încât
tac-tic-tac-tic
fac parte în parte din ambele emisfere

tu vrei o ciorbă de perișoare nici prea mici nici prea mari
dorințe rostogol într-o risipă de zarzavat acrișor
restul lumii
facă borșul de putină
vii sa mi-o faci tu?

vin, ii raspund la fel de alb
lânga oala cu ciorbă îmi scriu poeziile
nu știi?
știi
menajera perfectă de versuri timpului meu

dar
bine, omule, înțeleg să fac dragoste
între fraze desfăcute indecent între strofe ca și cum
între-le dintre ele sunt deschisă și gem și tu
tu mereu
la masa dintre noi
taci taci blândețe
taci
ca sarea

iubește-ma o dată măcar o singura dată acum atât
o spun privindu-ți
trupul de cuvinte când mă pătrunde
încă o dată încă o dată încă o dată
ah
ahhh

parca am vorbit da am vorbit de lumile astea două
am tot vorbit la fiecare împreunare de-a lor
fir-ar ele de lumi parcă m-ar rupe-n tot atâtea părți
cu tine nu știu nu știu nu știu nu știu nimic nu știu nu știu
mă rupi ca pâinea aceea fierbinte pe care nici cuțitul n-o taie curat

te rog strânge tu masa
vezi mai e pe-acolo scris un cântec
nu uita împarte-l și pe el
doar pentru el am venit, nu-i așa
împarte-l în două
una pentru acum alta pentru când voi fi fost plecată
și între ele
“Crazy little thing called love
This thing called love I just can\'t handle it
This thing called love I must get round to it
I ain\'t ready
Crazy little thing called love”
sunt firimiturile după ce m-am invechit