menage á trois

suntem trei ascunși

*
sub un joben oarecare roșul e-o litanie
fiecăruia în parte soarele îi ridică umbra
intrăm toți deodată
spovedanie cu numele cu trupul și restul de suflet

întâmplător
ne călcăm în picioare orele prin suprapunere exacta
coincidențele

cresc în urmă un copil un barbat înainte eu mijloc simetric de foc
din el coșmarul trăiește
încă o zi dreaptă ca o lumânare
hai, vii să sufli ?

ce faci, bă ?
bine, bă, îmi fut viața nu vezi, cară-te
altfel risc un rigor mortis interruptus
vine salvarea vine
la-paș-te-le-ca-i-lor-ci-ne-mă-mai-des-prinde

ești nebun, bă
ba tu, bă

eu sunt doar nervos că-i frigidă în morții mă-sii de viață
nu se lasă încălzită oricât m-aș munci eu să
i-o trag artistic

te bag în aia mă-tii, bă, nimic nu știi
acolo e cel mai bine

fii bagat

să te naști

doi

apoi
îmi iau pruncul de mâna să mergem
cerc pe marginea pălăriei curg ploile
pe dedesubt umbrele
tatăl e plecat înăuntru ard mirodenii
leave this hat on
ceva ceva trebuie să se vadă
ceva ceva trebuie să se ascundă
întodeauna să știi

unul

cercul se va sfârși cu primul dintre noi
intrăm în cuvinte în puncte pe rând
orgasmul verde e al tău și al lui și al nostru e doar
în numele
sufletul
singur
cu trupul
de lună
oglindă
capcană
pierdută
poleiala
din jungla
umbrelor

*
spectacol comun
magul
trei iepuri albi
câte o teamă pentru fiecare colivie
pălărie
nimeni din sală nu știe
care din noi are grijă de celălalt