mircea trifu

În labirint, eu sunt de ani-lumină, E rece, întuneric și multă rușine, Un pas de fac, mă-mpiedic de tăcere, Ca din trecut să fiu văzut de tine, Aprind, sperând, o lumânare-n mine, Sa-mi simți

Doamne ia-mi inima și mi-o prefă în apă, Și-n picături s-o scurgi într-o fântână, Să-i dea oleacă gust de dragoste nebună, Și fă-o puțul alintării cu un vis de Arcă, Cine o bea să-mi simtă

Sunt doar un rob,nemuritor intr-un blestem Și cerul ăsta mic simt cum mă strânge, În tălpi, pământu-mi face bătături ce dor, Și bolta-o sprijin cu palmele pline de sânge, ,,Bărbosule, am inimă și

Sunt pe o ramură din cer, un pusnic nor, Cândva, în altă viață, fost-am astru, În veșnicie, neumbrit de nici un dor, Nici nu puteam iubi dar nici să mor, Eram în nemurirea mea, un biet

Am șoapte-n mine risipite, Mă răscolesc și mă îmbie, Într-o agonie amară, vie, Mușcă din carnea ce nu știe De ce nu-mi apăr rănile cernite, De ce mi-s mâinile-amorțite, De ce dușman mi-s

Am stat ascuns în umbră, Doar o lumină-am înviat, Să fiu văzut de-un înger Ce stă spre mine aplecat, Să-mi dea cu-n fulger, Din aur un pocal cu ambră. Să-l beau și să mă scutur, Să-mi

M-așez pe tronul meu alb-sidefat, Este creat dintr-un coral tăiat, Mi l-a cules cu drag, din Marea Neagră, Chiar Dumnezeu, cu a sa mână l-a sculptat, Cine va crede-n El, în mine o să

Nimic nu poate fi ca ieri, Și mâine sigur nu va fi, Un înger nu va mai zâmbi, E prăbușit plin de dureri, Și lângă el și-a așezat, Cu grijă aripile-nchise, Și lângă ele-un pic de

Mi-ai spus să îți aprind o lumânare, Ca focul ei să-ți încălzească calea, Să ne vegheze-a ei lumină așteptarea, Să ne rugăm să biruiască corpul tău. Acolo-i lupta,cine-nvinge-i

Sunt prins între pământ și cer, Intre lumina sfântă și întuneric, Intre iubire dureroasă și-ntre ură, Nu pot zbura,de amintiri mă-piedic, Căci mâna fricii astupă a mea gură, Acum

Jură suflete că n-ai să te topești, Cădeai și-atunci te-am prins în palmă, Tu nu mi-ai spus, nici eu nu ți-am cerut, De unde cazi, din cer, din iarnă? În palma mea, acum sfârșitul tău a

Sunt un stejar, destinului supus, cu rădăcini ce dumnezeu le-a pus, in huma cerului de el sfințit, destinul meu se pierde-n infinit - nici asfințit nu am, nici răsărit. Coroana îmi

În jurul meu sunt rătăcit, nu reușesc să mă mai văd, Cât întuneric am în mine și-n iarna mea este prăpăd, N-ar reuși un fulg de nea pe mine să se-așeze-acum, Căci de ar face-o, m-ar strivi de-al

Clepsidra mea e spartă, pierd clipe, Azi am văzut și mi-am adus aminte Că-n fiecare noapte se strecurau, Lăsându-mi perna udă când plecau. Într-o valiză-am început să-mi pun Din

Îmi vine să iau cerul la bătaie, Pun stelele pe toate la mijloc, Și din suspine fac baloți de paie, Pe cer să le așez, să le dau foc. Să fugă sfinții, ca smintiți-n jur, S-arunce-n mine cu

Gata, ajunge, declar război pământului, din cer Oștenii mei, în zale de lumini albastre-mi cer, Să-i port pe armăsari-nourați, cu șeile-argintate, În lumea pământeană, s-o cucerim la

Eu sunt aici din vremuri infinite, În casa mea-i sădit etern Olimpul, Aici nu bântuie în riduri timpul, Eu n-am nici prunci dar nici părinte, Și nici suspine-ncărunțite. Printre planete

Spune-mi ce vrei să-ți dau în schimb, În care stea sau zeu să mă preschimb, Decide tu, aici pe cer sau pe pământ Blesteamă-mă sau dă-mi sărutul sfânt. Ce gust sau ce culoare vrei să

nu reușesc să te mai simt ,am renunțat, în patu-mi ud de rugăciuni și de păcat, încerc cu ochi-nchisi să te visez în vis, din tine să-mi creez în mine-un paradis. să simnt că te-am

Iubita mea, din stele strigă-mă mai tare, Pământul ăsta surd mă ține de picioare, Și cheamă-mă la tine pe-o rază de lumină, Să-i dai cu-a ta iubire, puterea să mă țină, Căci eu n-am

Simt ropotul tăcerii ce se-așterne Ca un lințoliu greu, rece și nărod, Ce-mi cade-n fiecare noapte peste gene, Când în genunchi, în visul meu mă rog, Imi geme. Încerc să te trezesc, să mă

Femeie, când pământu-o să mă vrea, Să mă ascundă cerului, sub brazda sa, Eu am să-i las doar corpul meu, Cu sufletu-am să fug la Dumnezeu, Căci eu.............sunt eu. Mă știe El, din viețile

Mi-ai spus că sunt adevărat bărbat, Că sunt în inimă și sânge, pur, curat, Mi-ai spus că locul meu nu-i pe pământ Ci printre stele, doar să-mi iau avânt, Și-aici eu sunt. Te-am ascultat și

Nu vreau ca trupul, bătrânețea să-l rănească, Nu-mi vreau dorințele pătate, reci, în riduri, Nu vreau privirea rătăcită-n ceața mută, Nici sufletul nu-l vreau în patru scânduri Și nici ca patima