mircea trifu

străin în casa mea, pribeag la a mea masă, gândesc la ființa ta, nici noaptea nu mă lasă. mai speri într-o minune, doar asta ți-a rămas, mai speri în zile bune când inima ți-a ars. ești

rămâi copilă dragă lângă mine, și amândoi în viață să trăim, să dăinuiască veșnic peste tine, iubirea și credința,căci iubim. iubim și te iubesc dragă copilă, sunt însetat de viitorul

sălbăticit printre cuvinte, alerg ușor și prind din zbor, opt raze de amor fierbinte și-n inimă le torn cu dor. .............te iubesc. și patru salbe în cunună, ți le-mpletesc să știi

de vreau să merg,de vreau să râd, de vreau să cânt,de vreau să plâng, nu voi putea s-o fac decât, cu-al tău sărut să mă descânt. de vreau cunună să-mpletesc, de vreau o frunză să-nverzesc, nu

în noapte,frigul se pierdu, și luna mă privește, nu pot măcar să urlu și frica parcă-mi crește. și steaua de mister, ce mă sfidează parcă, că sunt născut să pier și frica iar mă

când ochii tăi s-ar apleca, tânjind spre alt bărbat, când buzele-l vor săruta și eu voi fi aflat, să nu te temi că îți voi lua bărbatul ce-l iubești, ci să te temi de ce-ți voi da, și-atunci

mă plimb nepăsător prin parc, nimic nu mă frământă, când văd după un pom un sac, dar nu e sac,căci plânge. m-aplec mai bine să privesc, și văd copil ce plânge, e cam murdar,dar e frumos, din

sărutul tău ce mi l-ai dat, a fost ca o otravă, otravă dulce,ce ciudat, mă arde ca o lavă. mă-nfiorez când mi-amintesc, de ale noastre clipe, Și nici nu știi cât te doresc, și le repet în

când sufletul îmi geme greu, când suferința-mi plânge, și dorul tău mă doare,eu te văd hristos pe cruce. așa cum el a fost sortit, să poarte crucea grea, așa și tu iubito,simt c-o porți și

deșartă-i dragostea nebună, eu am trăit și cred că știu, când ai venit să-mi fii stăpână, prea laș,eu m-am predat de viu. atunci,tu fiind de rea voință, cu vraja ta m-ai strâns legat, eu

De simți durere-n corpul tău, Și doare-acea durere, Și strigi că-ți este tare greu Dar nimeni nu e-n jurul tău, Îți plângi a ta tăcere. Și rogi pământul să te ia Și să te-ascundă-n

ranit sunt singur printre pietre, si pietrele nu au habar, pe maini pe fata si pe plete, corbi si furnici s-au strins in cete, nici nu m-asteapta sa mor iar. dar va mai trebui s-astepte, un

dorind sa-mi faci privirea s-aplece-n a ta fața, dorind sa-mi faci iubirea, sa se cufunde-n ceața, calau nedemn și josnic al erei de pacate, ascunde-te,caci dornic, le-oi razbuna pe

gonit pe drumul vecii de soarta ,bag eu seama, mai bine-i ceream vietii, sa-mi dea un dos de palma. de ce draga copile, sa nu fi intrebat, vrei oare sa ai zile, vrei vietii sa fi

ma plimb prin vraja verde a padurii, cu simturile atitate de lumina, si imbatat de dulcele mister al gurii, il canta ciocirlia sau suspina. ea canta vraja rusinoasa pe-nserate, si bucuria

Întrecând speranța lumii Vezi acum cite unii Cucerind vrea sa supună Ajungând pina si-n luna. Alți încearcă prin putere Ori prin vorbi muiate-n miere Sa i-a totul de la toti

Ce noapte, ce cer, ce lună plină, Ce stele strălucind și ce duios, Un susur de izvor cu apă lină Si pasarea ce cinta-așa duios. Si muntele din fata mea se-nalta, Purtându-si cinstea verde cu

ieri,am văzut pe strada mea, frumoasă într-o gradină, o floare,dar parcă plingea, sta trista si străină. si mina eu o intind s-o rupa, s-o am la pieptul meu, dar mina-mi tremura s-e

În ochi tăi,mă scald ades, si tie-ti cint acum un vers, iti cint balada de amor, un cintec vesel plin de dor. privirea ta imi e deajuns, atunci in brate cind te-am strins, ai incercat sa-mi