Poezie

spovedanie

1 min lectură·23 ianuarie 2012

Mediu

deșartă-i dragostea nebună,

eu am trăit și cred că știu,

când ai venit să-mi fii stăpână,

prea laș,eu m-am predat de viu.

atunci,tu fiind de rea voință,

cu vraja ta m-ai strâns legat,

eu amețit cu-ntreaga ființă,

ca la icoană m-am plecat.

în mintea ta,un joc de cursă,

și m-ai lăsat,ce gest mișel,

ai vrut un joc,dar mie însă,

nu mi-ai șoptit nimic de el.

crezând în tine ca și-n mine,

eu te iubeam,credeam că-i drept,

te-ai prefăcut fără rușine

și m-ai rănit adânc în piept.

plecând,lăsai în urmă-o fiară,

un uragan în urma mea,

iubirea ta era o gheară

și doamne,cât mă sfâșia.

acum ajunge,hai,oprește,

și lasă-mă În cuibul meu,

sunt ca un vultur printre creste,

nu vreau nimic deși mi-e greu.

dă-mi doamne doar uitarea sacră,

să pling,să râd,să cânt ceva,

aș vrea să fiu acum,de parcă,

îmi cresc aripi să pot zbura.

001.239

mircea trifu. “spovedanie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/13999159/spovedanie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.