Poezie

Sfinteste-ma femeie

1 min lectură·31 ianuarie 2014

Mediu

Mi-ai spus că sunt adevărat bărbat,

Că sunt în inimă și sânge, pur, curat,

Mi-ai spus că locul meu nu-i pe pământ

Ci printre stele, doar să-mi iau avânt,

Și-aici eu sunt.

Te-am ascultat și ceru-n mâini l-am prins,

L-am scuturat să fie doar al meu cuprins,

De-aici de sus, îl stăpânesc în voia mea,

De nimeni nu mă tem, cât am iubirea ta

Și Dumnezeu mă vrea.

Tu ești femeia universului, aripi mi-ai dat,

Te-ai aplecat și-n versul meu mereu sărat,

Ai pus dorința ta de-a mă iubi pe mine,

Cu versul meu m-am rătăcit etern în tine,

Cât Dumnezeu m-o ține.

Acum, când norii îngâmfați, picioarele îmi spală

Și luna-mi face tron în poala ei, cu fală,

Eu am o singură, o singură dorință Doamne,

Să-i beau sărutul, s-o respir, de ea mi-e foame,

Așează-mi-o în palme.

Și dacă n-ai să poți, spunând că sunt prea sus,

Am să cobor pe raza soarelui într-un apus,

Pe poarta sa să-i intru într-o seară-n casă,

S-o iau în brațe Doamne, și s-o cer mireasă,

Ia-mi nemurirea și ne lasă.

001.106

mircea trifu. “Sfinteste-ma femeie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14043365/sfinteste-ma-femeie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.