Poezie

Sunt arca

1 min lectură·27 martie 2014

Mediu

Doamne ia-mi inima și mi-o prefă în apă,

Și-n picături s-o scurgi într-o fântână,

Să-i dea oleacă gust de dragoste nebună,

Și fă-o puțul alintării cu un vis de Arcă,

Cine o bea să-mi simtă ruga și a mea mână,

Că-n valul vieții suntem singuri într-o barcă,

Neștiind unde ne poartă.

Căci cârma dragostei,e șubrezită,se cojește,

N-ai rame, disperate speranțe-s în derivă,

Ceri mării să te-nghită, nici ea nu-i milostivă,

Iar cerul împotrivă-ți cu ploaie te lovește,

Și atunci când vezi că tot și toți ți-s împotrivă,

Fără să ceri,tu mâna mea primește

Eu singur am să-ți fac spre țărmul tău cărare,

Și-ți șterg obrajii și năsucul arși de ploi,

Eu disperării în barcă să rămână-i cer ,

Și când la mal vei face primul pas în doi,

Tu lasă-mi mâna, acum iubită ești de cer.

Să nu întorci, plecând, privirea înapoi.

00895

mircea trifu. “Sunt arca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14046807/sunt-arca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.