Poezie

Demon si inger

2 min lectură·12 martie 2014

Mediu

M-așez pe tronul meu alb-sidefat,

Este creat dintr-un coral tăiat,

Mi l-a cules cu drag, din Marea Neagră,

Chiar Dumnezeu, cu a sa mână l-a sculptat,

Cine va crede-n El, în mine o să creadă,

Puterea Lui și-a mea, în veci să ardă.

Sunt rege, Inarius sunt chemat de stele,

Și Luna-n dreapta mea, regină-i printre ele,

Nemuritor, cu muritori-n suflet și în minte,

Dau sensul vieții muritoare în tăcere,

Eu dau din cer iubire caldă, nu cuvinte,

Lumina mea poate-ngheța sau poate să alinte.

Un sol trufaș acum în fața mea îl chem,

Un îngâmfat ce-i puțeau coarnele-a blestem,

Îmi spune că Mefisto, al său stăpân, mă vrea,

Jos, în Infern, ca oaspete ales în casa sa,

El e stăpân bogat, cu mii de suflete ce gem,

Să le salvez lumina, eu pot de nu mă tem.

I-am spus să îmi arate calea spre Infern,

Mergea în față, țopăind hidos, nedemn,

Și am intrat într-un palat fără hotar,

În sala tronului, numită ,,Sanctuar,,

Mefisto, la o masă, rânjind, mâna-mi întinse,

,,Bine-ai venit, tu, rege,, îmi spuse și m-atinse.

Lumina mea sfințită de tămâie, îi fu dușmană,

El, zeu al morții, prins în propria-i capcană,

Și se plecă în fața mea, spunând cu ură,

,,Ești rege și lumina-ți sfântă ți-e armură.

Ia-ți sufletele și te-ntoarce-acum în cer,

,,.Eu pot înfrânge-un rege dar nu un înger

00933

mircea trifu. “Demon si inger.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14045952/demon-si-inger

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.