Poezie

Vis himeric

1 min lectură·23 februarie 2014

Mediu

În jurul meu sunt rătăcit, nu reușesc să mă mai văd,

Cât întuneric am în mine și-n iarna mea este prăpăd,

N-ar reuși un fulg de nea pe mine să se-așeze-acum,

Căci de ar face-o, m-ar strivi de-al nopții caldarâm.

Nu mai simt luna, când pe pridvorul cerului privea

Și aștepta, cu raza lui, Luceafărul, s-adie umbra sa,

Acum, stâncile tristeții îi apără în noapte țărmul,

Zdrobindu-mi valul de malul ei, îi gust blestemul.

Și am decis s-aștept înstrăinat, pe bolta nopții,

Să mor în nemurire, răstignit aici, pe pragul porții,

Ce luna a închis-o cu lanțuri negre de-ntuneric,

Și să-mi hrănesc speranța mea, cu-n vis himeric.

00999

mircea trifu. “Vis himeric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14044890/vis-himeric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.