Poezie

Sarut angelic

1 min lectură·3 martie 2014

Mediu

Sunt prins între pământ și cer,

Intre lumina sfântă și întuneric,

Intre iubire dureroasă și-ntre ură,

Nu pot zbura,de amintiri mă-piedic,

Căci mâna fricii astupă a mea gură,

Acum vreau totul,dar nu pot să cer.

Dar am găsit o cale să nu mor strivit,

Intre înaltul cerului și-ntre noroaie,

Să întru-n mine și să-mi iau ce moare,

Sub nori să spăl,cu apa lor de ploaie,

Apoi între speranțe să mă storc în soare,

Să uit de tot ce-am învățat și-am pătimit.

Să mă agăț de rază lunii,roșie de sânge,

De chipul de durere,stins în întuneric,

Cu buze pline de iubirea ce mă arde,

Eu viața să-îi redau cu un sărut angelic,

Din nou pământul în iubire să se scalde,

Si luna pe-al meu cer nu va mai plange.

00898

mircea trifu. “Sarut angelic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14045369/sarut-angelic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.