Poezie

Renascutul

1 min lectură·25 martie 2014

Mediu

Sunt doar un rob,nemuritor intr-un blestem

Și cerul ăsta mic simt cum mă strânge,

În tălpi, pământu-mi face bătături ce dor,

Și bolta-o sprijin cu palmele pline de sânge,

,,Bărbosule, am inimă și eu, nu-i de decor,

Și câte-odată-n noapte, o aud cum plânge,

Acum ajunge.,,

Am dinții sterpeziți de falsu-mi zâmbet,

Și chipul înghețat de o bizară mască,

Am încercat s-o rup, fără un scâncet,

Să fug de tot, nimic să nu m-oprească,

Și să cobor ca muritor din cerul rânced

În mila nopții, și să bat la o fereastră,

Să mă primeasca.

Pe masă, pe-un ștergar, cu drag să-mi pună,

Din huma coaptă în cuptor, ulcior cu apă,

Și-n talger vechi de-argint, puține poame,

Să simt cum roadele pământului mă scapă

De setea lungă, dup-o mângâiere Doamne,

Pe brazda de pământ, destinul meu să nască,

Să nu mă mai urască.

00882

mircea trifu. “Renascutul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14046698/renascutul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.