Poezie

Stelarul sihastru

1 min lectură·24 martie 2014

Mediu

Sunt pe o ramură din cer, un pusnic nor,

Cândva, în altă viață, fost-am astru,

În veșnicie, neumbrit de nici un dor,

Nici nu puteam iubi dar nici să mor,

Eram în nemurirea mea, un biet sihastru,

Strâlucitor pe cer, eternul spectator.

În jurul meu nu-i nimeni a mă-nvinge,

Când văd o stea născându-se, mă doare,

Crescând în mine-ntunecat se stinge,

Mereu nepăsătoarea moarte o ajunge,

Căci steaua-și poartă crucea arzătoare,

Destinu-i scris și nimeni n-o va plânge.

Și timpul e-nghețat în peștera mea toată,

Nu știu să plâng, durerea mă despoaie,

Și-atunci o vărs în picături de apă,

Nu are gust de lacrimă, nu e sărată,

Și cade de pe cerul meu, tăcut, în ploaie,

Din care viața muritoare se adapă.

00905

mircea trifu. “Stelarul sihastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14046629/stelarul-sihastru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.