Poezie

Alter ego

1 min lectură·18 martie 2014

Mediu

Am șoapte-n mine risipite,

Mă răscolesc și mă îmbie,

Într-o agonie amară, vie,

Mușcă din carnea ce nu știe

De ce nu-mi apăr rănile cernite,

De ce mi-s mâinile-amorțite,

De ce dușman mi-s mie.

Îi pot spune atât: nu am voință,

C-a mea putere nu-mi vrea bine,

Nu tu ci eu lovesc în mine,

Mă năruiesc ca roiul de albine,

Ce fulgeră, fără conștiință,

Într-un pustiu fără credință

Și unde astăzi este fără mâine.

Când oboseala mă va prinde

Și rănile vor înceta a plânge,

Am să le spăl cu drag de sânge,

Mă voi opri a mă învinge,

Și din speranțele plăpânde,

Voi face paloșe și te voi frânge,

Și-n tine mă voi stinge.

00861

mircea trifu. “Alter ego.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14046289/alter-ego

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.