Poezie

Vis de taina

1 min lectură·3 februarie 2014

Mediu

Femeie, când pământu-o să mă vrea,

Să mă ascundă cerului, sub brazda sa,

Eu am să-i las doar corpul meu,

Cu sufletu-am să fug la Dumnezeu,

Căci eu.............sunt eu.

Mă știe El, din viețile trecute,

Mi-a dat să car păcate multe,

Etern pe cruce le-am purtat,

El a uitat, eu n-am uitat

Dar...........l-am iertat.

Acum dator e să m-asculte,

Nu sunt avar, nu îi cer multe,

Vreau să îți intr-un vis iubire,

Și să-ți vorbesc din nemurire,

Să nu...............te mire.

Femeia mea, stai și m-ascultă

Atentă, că nu-i vreme multă,

Trei zile-avem să mă re'nvii,

Să fiu iar lângă tine și copii,

Doar tu.............vei ști.

Stejarului să-i ceri trei ramuri,

Din creanga ce îți bate-n geamuri,

Și dudului să îi ceri una,

Cea dinspre poartă, stie luna,

Și dă-le foc iubire.......acuma.

Așteaptă-n noapte, focul să se stingă,

Să nu lași fumu-n ochi să îți ajungă,

Și ia apoi o mână de cenușă,

Să o presari pe pragul de la ușă,

Sub raza lunii.........jucăușă.

Și fugi în pat s-adormi, visul să-l prinzi,

În el, eu îți voi bate-n ușă, să deschizi,

Pe buze să îmi dai sărutul tău,

Abia atunci cand spune Dumnezeu,

Voi învia..............și eu.

001.059

mircea trifu. “Vis de taina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14043600/vis-de-taina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.