Poezie

Inima zeiasca

1 min lectură·18 februarie 2014

Mediu

Gata, ajunge, declar război pământului, din cer

Oștenii mei, în zale de lumini albastre-mi cer,

Să-i port pe armăsari-nourați, cu șeile-argintate,

În lumea pământeană, s-o cucerim la noapte.

Doar când copitele vor bate-n huma roșie de sânge,

Abia atunci, din mine focul ce mă arde se va stinge,

Căci nici o ființă pământeană nu poate să înfrângă,

O inimă de zeu, de dorul ei să ardă și să plângă.

Cu lănci luate din soare, ce topesc orice armură,

Tot pământescul moare, de e atins de-a lor arsură,

Scuturi plămădite din pulbere stelare, arse-n soare,

Nu sunt făcute să asculte nici de milă sau iertare.

Și am să ard brazdele pământului și viața lor firavă,

Pe toți, într-un vulcan să îi topesc încet, în lavă,

Doar o cetate-ntreagă să rămână, cu ale ei secrete,

Nu o pot arde, am inima arzând în trupul unei fete.

001.040

mircea trifu. “Inima zeiasca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14044601/inima-zeiasca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.