Poezie

E vina ta

1 min lectură·7 februarie 2014

Mediu

Iubita mea, din stele strigă-mă mai tare,

Pământul ăsta surd mă ține de picioare,

Și cheamă-mă la tine pe-o rază de lumină,

Să-i dai cu-a ta iubire, puterea să mă țină,

Căci eu n-am vină.

Iubita mea, și de nu poți striga mai tare,

Din cer răspunde-mi la o singură-ntrebare,

De-o să mă ardă doru-n flacăra-i nătângă,

Cum poate-a mea cenușă la tine să ajungă

Și să te-atingă?

E vina ta că-n viață-ai fost prea bună,

E vina ta, de corpul tău iubit zace în humă,

E vina ta, de al tău suflet drag e sus,

E vina ta, de crucea-ți port in spate, ca Iisus,

De când te-ai dus.

Și rătăcesc prin casa noastră, acum goală,

Nerăbdător și-ndrăgostit ca prima oară,

Să vin la tine la mormânt, pe înserare,

Să mă prefac că-s fericit și nu mă doare,

Doar să te cert c-o floare.

001.041

mircea trifu. “E vina ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14043860/e-vina-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.