Jurnale

Ai dreptul să te împotrivești să spui nu să fugi spre alte răscruci și-apoi să învârți cheia în broască să auzi cum schiaună rugina în care te afunzi. Ai dreptul să stai într-un

MAmihaela aionesei

0

0

am terminat cu greu liceul electromecanic la treapta întâi viața era să-mi tragă o țeapă și să nu mai intru într-a doua să învăț cum se sapă roua cu diploma în buzunar am fost mulți ani cel

MAmihaela aionesei

0

0

e timpul să plec. ți-am așternut toate rândurile de piele pe care le-am avut, mărăcinii rămași te-ar putea răni și n-aș suporta durerea. e timpul pentru rămas bun. nu, nu-mi spune „ mai stai

MAmihaela aionesei

0

3

numele ei nu are ecou se aude în mine privește cu ochi ageri. în oricare parte s-ar întoarce se vede pe sine. ocean. oglinzi paralele. copil. mușcă un colț de pâine ca dintr-un sân sterp.

MAmihaela aionesei

0

0

poemul acesta are ca și viața o singură direcție de la suflet la suflet mă încui mă descui o tijă de oțel îmi duce diminețile la moară să macine neputința dinților strepeziți ca nimeni

MAmihaela aionesei

0

0

de alungat moartea un pian alb ploaia și liniștea aceea imensă în care auzi cum foșnește tandrețea de preaplin nici nu poți respira lăuntrul vuiește de fluturi mireasma de liliac inundă

MAmihaela aionesei

0

0

mi-am potrivit sufletul cu al tău jumătăți ruginii rătăcite în al vieții hambar căutăm aroma altui anotimp desfrunzind emoții în palme amuțite de dor din preaplin cad

MAmihaela aionesei

0

0

cine ești cel care îndrăznești să-mi locuiești atât de confortabil până și umbra? nu știi? păsările vin și pleacă, trenurile au timpul lor de staționare, anotimpurile fac schimb de

MAmihaela aionesei

0

0

Bacovia privește în pământ cu ochi împăienjeniți în jurul lui orașul un cearcăn de lumină prea violet să îndure primăvara noastră plouă întruna plouă cu spume un pumn de frunze tânguie

MAmihaela aionesei

0

0

e atâta toamnă atâta toamnă toarnă în mine rugina țâșnește ca dintr-o fântână arteziană sub piele un hățiș de ierburi strâng rup se împânzesc într-o astfel de zi nici lacrimile nu au

MAmihaela aionesei

0

0

te voi aștepta în ploaie până când rănile contorsionate vor lua forma șinelor drepte tăcerea lor va deșira cu ușurință greutatea marfarelor pline cu inimile mele în care am murit de

MAmihaela aionesei

0

0

învățasem drumul cu ochii închiși până la groapă doi metri mai la stânga de sârma zimțată unde bunicul îngropase primul dintre copii mort în al doilea război din cauza tifosului acolo se aruncau

MAmihaela aionesei

0

0

mâinile tale senine pe trupul meu îmi amintesc de mine din alt veac e ca și cum aș fi stat într-un sac de oase și dintr-o dată am simțit că mi se conturează umbra deși e noapte uite cum se

MAmihaela aionesei

0

0

două ore exacte am respirat împreună. trupurile deveniseră un plămân din care țipa dragostea. ne-am iubit cu toată dăruirea, am devorat pe rând, albul de alb, materia de materie, pântecul meu

MAmihaela aionesei

0

0

dimineața asta nu s-a spălat pe dinți s-a clătit cu o gură amară de tăcere ca și ieri cuvintele au stâlcit ecoul de primul stâlp în vârful căruia o bufniță clocește ouă pentru nopțile

MAmihaela aionesei

0

2

în ape tulburi caută liniști demult apuse obuze stau pe buza lumii pruncii învață să cerșească stropul de milă nu-i pentru orice se împarte doar uneori celor cocoșați de cruci și

MAmihaela aionesei

0

0

diminețile fac gimnastică la mine în geam nu le mai văd de-o săptămână oarbă ce-mi stă pe suflet precum străina instalată în casă o văd în fiecare zi în oglindă țăndări de ciudă plimbă

MAmihaela aionesei

0

0

aerul își târâie cușca de iepuri crescuți să văd cum le tremură umbra când luna își înfige colții- sânge înăbușit de strigăt privirea foșnește- veveriță veșnic flămândă printre pomii

MAmihaela aionesei

0

0

îndrăznisem să ies din chilia care îmi căra neputința fără să știu cât pot răni mărăcinii înscriși la viața mea- cale înghesuită de corbi nerăbdători să-mi guste căderea mă întărește

MAmihaela aionesei

0

0

cei care încă mai aveți mame, bucurați-vă! strecurați soarele, duceți-le o rază, o floare, căci nu știți când vine ceasul fără tihnă și nu veți mai putea decât să aprindeți unei cruci o

MAmihaela aionesei

0

0

să mă avânt câțiva centimetri pe zi încurajez cotloanele să-și ascută de umbra mea colții seara târziu ies din colivie stau la taifas cu morții mei înnădesc viața din os în os până spre

MAmihaela aionesei

0

0

stau în aceeași iarnă cu ochiul de sticlă spart și hornul inimii afumat de plâns lăuntric aproape au ars toate duminicile umbrei vinerea albă se-arată printre cruci un vultur se închină

MAmihaela aionesei

0

0

toamna asta m-a provocat la cea mai lungă cursă / printre schizofreniile ploilor cu aripi de arini ruginii / printre scâncetele castanilor despovărați de fructe/ și alte bla-bla-uri depresive /care

MAmihaela aionesei

0

0

ieri aș vrut să-ți spun despre cum încolțesc inimile primăvara despre grădini dezbrăcate de parfum despre diminețile agățate în floarea de salcâm despre fluturi și păsări care țes duminici

MAmihaela aionesei

0

0

se coc propoziții se îndepărtează prepoziții și pielea de pe suflet se jupoaie ușor vorba a devenit bisturiu fără anestezii se fac intervenții laser criteriile se introduc intravenos pentru

MAmihaela aionesei

0

0

mă doare nepăsarea asta care umblă dezbrăcată prin lume plină de cicatrici hoituri și bube la sânii ei copii înfometați tușesc bătrânii se înghesuiesc sub privirea roasă de viermi mamele frâng

MAmihaela aionesei

0

0

Sergiu era un copil de spital în fiecare zi înghițea același refren "dacă îți iei medicamentele te faci bine și..." minciuna creștea mai întâi cât irisul ochiului se strecura printre gene

MAmihaela aionesei

0

2

am să contrazic părerea conform căreia „ într-o femeie dai tot de-o femeie” într-o femeie mărșăluiesc mai mulți bărbați setați pe open înfruntă greutăți încă din zori pentru dezvoltarea

MAmihaela aionesei

0

4

dimineața se zbătea între aripi de corbi. știam și eu, știa și ea m-a prins de mână și mi-a spus: să fii tu însăți. să nu ai altă umbră afară de tine. să nu-ți cioplești aripi și să nu te

MAmihaela aionesei

0

0

a treia zi de Paști mă găsește într-un autobuz aglomerat. nu știu ce caut, poate fericirea. cum care? fructul acela furat din pomul altuia când ai la îndemână grădina. deci, cum spuneam, autobuz

MAmihaela aionesei

0

0

în tocurile mele nu-i gust de asfalt mâlul se agață puturos de gleznă se încolăcește ca șarpele până ajunge la gâtul șoricelului de câmp ascuns în trupul acestei necunoscute care flutură pe

MAmihaela aionesei

0

0

în orașul meu nu se întâmplă nimic moartea umblă goală pe stradă și nimeni nu se mai teme de plictiseală ninge, ninge nervi albi peste coastele goale de umbră, de umblet de naiba mai

MAmihaela aionesei

0

2

toamna asta îmi hrănesc fricile cu firimituri rămase de la masa de seară ele vin dimineața în chip de porumbei când albe când vineții se zbat să se îngăduie una pe ala numai să apuce ceva care să

MAmihaela aionesei

0

0