curcubeul de la capătul ploii

te voi aștepta în ploaie până când rănile contorsionate vor lua forma șinelor drepte tăcerea lor va deșira cu ușurință greutatea marfarelor pline cu inimile mele în care am murit de atâtea ori fără să înțeleg rostul unicului sens te voi aștepta în ploaie cu toate îmbrățișările crescute cu toate sărutările vândute urâtului mă voi agăța de singura speranță care-mi menține umbra- curcubeul de la capătul ploii poate atunci vei auzi liniștea care frânge picături de sudoare din spinarea cerului doar ca tu să vii te voi aștepta în ploaie cu toate diminețile răscoapte în pumni și nopțile adunate în poală îmi voi lungi privirea până se va pierde urma tuturor gărilor până când la capătul așteptărilor va apărea Dumnezeu călare pe ultima lacrimă rămasă în viață și nu vei ști...