locul unde dispar cometele duminica

învățasem drumul cu ochii închiși până la groapă doi metri mai la stânga de sârma zimțată unde bunicul îngropase primul dintre copii mort în al doilea război din cauza tifosului acolo se aruncau fără slujbă fără cruce ca o durere a nimănui odată cu jalea adunată în ochii bunicii de atunci a rămas cu o spaimă între coaste care mai târziu a aruncat-o din căruța plină cu fân omorându-i și gemenii născuți înainte de vreme bunicul n-a suportat vestea și după ce a lăsat-o în casa plină cu urmași s-a rugat Domnului să-l ierte pentru nemulțumirea de-a avea doar șapte copii într-o zi pe neașteptate sfântul Petru a venit într-un car cu flori de cireș plin și l-a luat la o plimbare prin Ursa Mare mare i-a fost bucuria când pe scara cerului l-au întâmpinat îngerii mirosind a brândușe târzii atât de mare încât s-a mai uitat o dată în urma de pământ și-a spus „Lenuțo eu mă duc” și dus a fost ca o cometă pe care mama a regretat că nu a văzut-o și a ținut morțiș să cunoască locul unde dispar cometele duminica cât a trecut de-atunci nici nu mai știu nici nu mai simt crucea de ceară de la subțioară doar drumul spre care inima mă trage cu ochii închiși până la groapă doi metri mai la stânga de sârma zimțată