13 cm

în tocurile mele nu-i gust de asfalt mâlul se agață puturos de gleznă se încolăcește ca șarpele până ajunge la gâtul șoricelului de câmp ascuns în trupul acestei necunoscute care flutură pe buze ceva tâmp despre care unii spun că ar fi zâmbet calcă îndârjită cum ar călca pe covorul roșu tocurile se afundă în dragostea de viață- mocirla în care alții își venerează bălțile fără să vadă putrefacția nuferilor ...și fluieră fluieră cât o țin brațele noduroase ale trestiilor crescute să prelungească respirația ultimului stol de păsări rămas să elibereze câte un tril pentru fiecare dimineață cu tălpile roase până la sânge nimeni nu vede nimeni nu aude la pândă stau câteva umbre strigătul în tocuri de treisprezece centimetri țopăie încălțat cu sufletul meu v-i-a-ț-ăăăă