o lacrimă uriașă se sparge de tâmplă

mă doare nepăsarea asta care umblă dezbrăcată prin lume plină de cicatrici hoituri și bube la sânii ei copii înfometați tușesc bătrânii se înghesuiesc sub privirea roasă de viermi mamele frâng genunchii de cer tații își biciuiesc mâinile de pământ nebunii aleargă după un os și jupuiesc de ciudă câinii duhurile scheaună pe la colțuri și nimeni nu aude în zadar se frâng rugăciuni peste tot miroase a neputință Dumnezeu îngenuncheat nu se mai miră suspină îngerii negri au câștigat o sută ani lumină îmbătrânesc așteptând să vină Cineva la Cina cea de Taină