sens unic

poemul acesta are ca și viața o singură direcție de la suflet la suflet mă încui mă descui o tijă de oțel îmi duce diminețile la moară să macine neputința dinților strepeziți ca nimeni să nu-mi simtă rugina din soartă seara mă arunc printre galaxii cu o plasă de prins vise doar doar voi prinde unul și n-am să mai fiu nu n-am să fiu bucată de lut hămesit în gura soartei hapsâne