...și pietrele se ascund uneori

în ape tulburi caută liniști demult apuse obuze stau pe buza lumii pruncii învață să cerșească stropul de milă nu-i pentru orice se împarte doar uneori celor cocoșați de cruci și umbre templu ruinat de rugăciuni- tandrețea în loc să aline doare sau doarme e totuna ca pământul frământat de ciute am uitat și sânul la care-am supt de parcă mamele ne-ar fi fost lupoaice umblăm cu iarna în colți adulmecând căderi de îngeri prin mlaștini scărpinăm orgolii iubirea e marfă de schimb și ne mândrim că suntem oameni... omenia- „ complex de calități alese proprii unei persoane, purtare blândă, înțelegătoare...” scrie în dex, domnilor până și furnica din vârful bocancului se întreabă unde-i iubirea împărțită în iesle, frate?