Zadarul zădărniciei
(dedic acest discurs al meu tuturor celor ce-au fost răniți, umiliți, insultați pe acest site, sau pur și simplu au fost oripilați de unele manifestări ale câtorva personaje de aici, care au veșnic
Cu degetele, cu dinții, cu ochii
În pas ușor să nu atingi furtunile, pe deasupra materiei, cărnii, să-ți iei ochii să-i arunci dincolo de vulcani în erupție, de smârcuri, de prăpăstii, să-ți imaginezi că de nu desenezi tu
Amintiri în sepia
Ahoeee! Se-aude un strigăt gutural, plin. Liniștea șopotitoare a grădinii restaurantului Casei Scriitorilor este spartă. Se lasă o liniște adâncă, parcă întrebătoare. În lumina becurilor din
Cont în bancă validat
m-au încolțit acei speciali îmbrăcați în diplome ca într-un frac scrobit mamă nu mai ai timp mi-au țipat de pe munte visele se-nfășoară într-un ștergar de noapte și se-ncuie-n sertar fluturele
Embrion orfic
crevasă în timp un greier snob agață de lună sunetul nud în elitră simfonie în do major pe coarda destinului decartează abisul duh în aval
În teasc sângele meu
știu bine precum în scoică tot oceanul cântă nemurirea s-a comprimat în clipă smerit ai îmbrăcat tortura drept cămașa zilei ești pe cruce ghilotină de spaimă și durere verdictul
Astrologie în derivă
pe cuspidă ordinea alfabetică a efemerului a fost grav perturbată fără ca ziarele să o denunțe inexplicabil nu s-a intrat în ședință parlamentară vortexul lumii doar în mine și-a găsit
Hipnoza căderii
”în podul palmei un sân de femeie îngenunchează cerul în răscruce c-un strigăt de pasăre auzi iubite timpul clipocind la țărmul inimii?” iată lumea spune Dumnezeu ostenit găurile negre
Pelerinaj amnezic
nu privesc în icoană din iriși defrișez ploile uscate spaime respir moarte cu voluptate gust umil adâncul din mine fără procură chipul dintâi se-adună greu din țesături uzate atâtea
Toamnă apocrifă
întorc o frunză lumea apune în socluri crăpate bucăți de frumusețe rebutată carnea mâlește de aștri nimeni n-a licitat neprețuirea din ea fragmentată nu e vandabil un crepuscul care îți
Cazanie și rugă
ca un zeu pășești în țărmul trupului meu sărut poveste de efemer despică vârtej bicefal duh în humă caută unitatea celestă se mută piesele demon travestit deschide
Tratat de fericire în orb
expectorează muntele Sinai tăblițele oarbe strivesc pietrele drumului geneza așa cum ne știe este compromisă iremediabil abisul din mine evadează colorează gânduri în semeni timp stenic
Ora ursitei
am declarat armistițiu vieții caut iarba fiarelor nu mai am timp dincolo și dincoace îndoiala paște gânduri vorbele lupoaice tinere pleacă la vânătoare vremea sapă vinovății în oase
Decoct
dincolo de ispită spațiul se zdrențuiește haină la mâna a doua zilele cumpărate au coatele goale acul e bont ața mult prea subțire nopți afone scutură note sterile la pervazul
Roata de rezervă
într-un jurnal apolitic mărturisesc neutru până la istovire am locuit oameni buni răi la pătratul iubirii sau urii (câteodată chiar fără să pipăi nuanța exactă) să pot respira în cămașa
Ultima execuție
n-am uitat de câte ori mi s-a pus capul pe butuc nici cum s-a băut smerit apă din răsărituri istoria a consemnat fiecare intrare în scenă a mea piciorul a scăpat printre silabe anorexice
Cântec de fulger
crede prietene și cercetează moneda în dungă plătește destinul mă vinde pentru o mântuire bucuria sparge acvariul privește miracol în cioburi celula de criză a cărnii înregistrează cuminte
Fir de abis
deși-l deșir din mine cuvântul tremură de taine în vatra surpată nu mai aprinde focul zbaterea efemeridelor mi-e limba despicată între lut și aștri străin îmi sunt de când deschide întrebare
Un seism de magnitudine treisprezece
pentru a rescrie jurnalul fericirii mi s-a spus scrijelitul pe epiderma zilei este prea roșu și dezlănțuie prea multe războaie nu mai rămâne nici un petec de pace unde se vor parafa tratatele a
Pentru cel ce din viitor mă locuiește
am dat drumul la pumn pupa soarelui pusă amanet cântărește minuțios strălucirea cât merge la export ce a pus deoparte pentru uzul propriu tot mai greu atârnă zilele când am uitat să zâmbesc
Am să recunosc doar acum
prin tine reglez economia lumii să nu intri în insolvență celulele mele fac un memoriu de intrare în ilegalitate nu mai vor să prindă mucegai în talpă decojind aceleași gesturi și cuvinte
Ca să recapăt jumătatea de respirație
am adus cu mine trenul care zguduie vremea am golit peroanele de fantome vara a coborât în arome din floarea prinsă în păr rotația pământului eliberează curcubeiele din iarbă ridică poduri între
Următoarea minune nu se înregistrează
ca să te-ajung pe drumul interzis plantez spini pe urmele tale sângerate ascult emisiunea de dimineață dau binețe cuminte tuturor celor ce mă locuiesc legal și ilegal dau
Genunchi de rai
arunc pe tabla inimii bobii zilei hotărăsc din ce parte încep umbrele să muște cuvintele unde ar putea rama gesturilor să contureze mai bine însemnătatea lor apriorică să le umple de
Ca o balenă eșuată în sahara singurătatea
ai dreptate fără toiagul lui moise marea respiră agonic în mine țărmul cunoașterii nu mai dă culoare odihnei în absența punctelor cardinale zboruri acide topesc aripa trimit zilnic telegrame
La bursa curcubeielor Irodiada mizează pe roșu
mi-ai zis fii atent pe unde dai voie culorilor să curgă te poți îneca ademenit de sirene chiar și-n bazalt doar nouă îngeri au luat urma lupilor înaripați vot de blam înfierează respirația
Reflux în piatră
nu puteam să înot în simfonia destinului fără să-mi smulg urma din piatră mărul din gâtlejul evei (da este cert n-a oferit fără să muște ispita până la os și să simtă otrava) mă dilată cu-o
Algoritm de seară
când m-apropii de oameni respirația mea devine casabilă unii au muchii diamantul nu mângâie îmbrățișarea cade răpusă în sângele meu acid ascut cuvântul plante agățătoare gândurile au nevoie
La trap prin labirintul sângelui
între libelule tristețea întoarce genunchii-n sămânță călimara e plină cu aterizări eșuate din păsări zborul decupat sfâșie magia povestea mozaicuri iluzorii flexează glezna octavele îngrașă
Ca un hohot de râs cu tălpile goale
povestea lumii galopează stihinic erodează valvele timpului habotnic povestea proprie ne strange în menghină coasta albă a veșniciei s-a închis peste suliță în orb se tastează claviatura nu se
Pregătesc altă pânză
sunt iubita ta dar nu pot veni singură la întâlnire îmi scot cimitirele la plimbare las acasă doar soclurile limba vorbită de ele e scoasă demult din uz iele zălude tatuează orbite la
În valve iarnă timpurie
Melaniei Briciu nu deschide fereastra tristețea decupează viața din oameni agora cetății și-a rupt planetarele de angoase pe sens giratoriu pasul mumifică timpul dar nu-mi pasă oglinda îmi
Vocabule între spărturi de timp
timpul și-a deplasat ochiul orb sângerează marginea fărâmicioasă a serii pielea tatuează stigmate în pat de memorii retrocedat de șarpe fotogramele regilor licitează tabla de șah dintre
Labirinturi
de cunoaștere înfometată deschid larg porțile planetei pe cale regală să intre în mine degeaba iubești mi-ai spus dacă temperatura lumii ți-e străină în acord de arteră vioara ființării arcușul
Străin în mine
Tropotești prin mine cine sunt în varul timpului cosmic ce astru mi-aprinde parcurgerea unul multiplicat în oglinzi mâncate de șerpi sau întregul din tălpi mergând pe altare străine cu
Resetare
programul galactic resetează efemeridele apasă butonul roșu cicadele dansează pe ritmul morții pulsiuni de soare marmorat întoarce pe dos membrana păcatului șarpele reclădește raiul din
Ești cine sunt, pelerine?
Habar n-am cine ești, pelerine dar te primesc lângă mine să mesteci cărări la cina de prezent continuu ne aduce timpul sosie pângărită de viață-n aceleași izvoare privesc în visele tale
Uroboros și magia cercului
Jumătății mele tantrice rotunjind iluzia iubirii perfecte Din marginea rănită a zilei am fost aleasă să pășesc în piața epidermei (alcovul de gânduri l-am ocultat) am îmbrăcat
