Un seism de magnitudine treisprezece

pentru a rescrie jurnalul fericirii mi s-a spus scrijelitul pe epiderma zilei este prea roșu și dezlănțuie prea multe războaie nu mai rămâne nici un petec de pace unde se vor parafa tratatele a căror miză e duhul când și iadul se vinde la doze mici pentru a-i ridica valoarea în așteptare pe scaunul electric al silabelor voi pune doamne soarele crește în mine precum o pâine bine dospită mă împarte profanului sacru cu optimismul ghilotinei peretele inimii mele e plin de trofee rănile strânse-n fișic din buzunare sunt doar mărunțișul rămas după o licitație reușită a timpului ornat cu ochi fără de pleoapă numărând secundele veșniciei zidul vechi s-a prăbușit peste iuda deschid ușa torn golgota-n pahare și închin cu umbra mea infinitul scorojit își schimbă pielea reptiliană pașii Tăi despică genune iară