Jurnal
poteci care duc sub cerul deschis
din ciclul "doar tu niarne"
1 min lectură·
Mediu
nicio pădure niarne nu-i atât de deasă
cum sunt drumurile care îmi ies în
întâmpinare laolaltă cu oamenii care-și
caută vindecarea sunt posesori de răni
lăuntrice peste care-și trag cu mâinile
draperii temători că sângerează lumina
din amiaza nopții părându-li-se că sunt
singurii nepenetrați de strălucirea ei știu
că sunt purtători de dumnezeu iar adevărurile
nu se opresc numai în fața lui de-ar lua în
seamă acel puțin care le cade zilnic la picioare
ca îndemn amintindu-le că-n lumină ochiul
își deschide vederea dându-i pielea întunecată
la o parte dezvelindu-i magicul curcubeu
întemnițat în pasivitate nicio pădure nu-și
închide drumul cu încolăcirea sălbăticiei
când căprioarele-i pasc iarba bătătorind
pământul acelor poteci care duc întotdeauna
sub cerul deschis
9 martie 2012
023.216
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “poteci care duc sub cerul deschis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/jurnal/14002728/poteci-care-duc-sub-cerul-deschisComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RLcu vederea ochiului tǎu care pǎtrunde atât de adânc în "hǎțișul" acestor umbre care ne înconjoarǎ. Ȋn micimea noastrǎ încercǎm sǎ defrișǎm zilnic din ele, dacǎ reușim sau nu, puțin probabil sǎ știm, mǎcar trǎim cu iluzia cǎ am încercat! Cǎutarea, este singurul mod spre aflare și unicul care ne trezește din pasivitate! Ȋmprejurul e plin de luminǎ, uneori ochiul ne este acoperit de o piele opacǎ, nu îndrǎznim sau ne temem(de ce?) sǎ o dǎm la o parte! Și câte i-ar fi dat lui sa vadǎ! Mulțumesc de trecere și semnul lǎsat de tine aici. Cu prietenie, Rodica!
0
Un poem al căutărilor identității solare, al jupuirilor din umbră, o altfel de ars-poetica din ciclul "niarne! Plăcut modul delicat în care ne dezvelești oglinzile de lumină, să ne vedem!
Cu drag, Maria
P.S. Citește te rog și OffTopicul la "Deznădejde"!