Jurnal

poteci care duc sub cerul deschis

din ciclul "doar tu niarne"

1 min lectură·10 martie 2012

Mediu

nicio pădure niarne nu-i atât de deasă cum sunt drumurile care îmi ies în întâmpinare laolaltă cu oamenii care-și caută vindecarea sunt posesori de răni lăuntrice peste care-și trag cu mâinile draperii temători că sângerează lumina din amiaza nopții părându-li-se că sunt singurii nepenetrați de strălucirea ei știu că sunt purtători de dumnezeu iar adevărurile nu se opresc numai în fața lui de-ar lua în seamă acel puțin care le cade zilnic la picioare ca îndemn amintindu-le că-n lumină ochiul își deschide vederea dându-i pielea întunecată la o parte dezvelindu-i magicul curcubeu întemnițat în pasivitate nicio pădure nu-și închide drumul cu încolăcirea sălbăticiei când căprioarele-i pasc iarba bătătorind pământul acelor poteci care duc întotdeauna sub cerul deschis 9 martie 2012

023203

Despre aceasta lucrare

Autor: Rodica Lupu
Tip: Jurnal
Cuvinte: 120
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Rodica Lupu. “poteci care duc sub cerul deschis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/jurnal/14002728/poteci-care-duc-sub-cerul-deschis

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Maria Elena Chindea✓11 mar. 2012

"Pământul acelor poteci care duc întotdeauna sub cerul deschis" este costanța drumurilor noastre teriene, ieșirea din "pasivitate", repotențarea "curcubeelor" în privirea în care înghesuim viața trăită, nu legumită. Întradevăr, hățișurile în care rătăcim, umbrele și întunericul ce ne rănesc, se datorează fricii și uitării "că-n lumină ochiul își deschide vederea" interioară, făcând punte către sinele nostru divin! Conform enunțului lui E. că "întunericul este absența luminii" asta avem de făcut: să ieșim curajoși în luminiș. Oricum asta e calea pe care-o va urma manifestarea întreagă, mai devreme sau mai târziu.
Un poem al căutărilor identității solare, al jupuirilor din umbră, o altfel de ars-poetica din ciclul "niarne! Plăcut modul delicat în care ne dezvelești oglinzile de lumină, să ne vedem!
Cu drag, Maria
P.S. Citește te rog și OffTopicul la "Deznădejde"!

Rodica Lupu✓12 mar. 2012

cu vederea ochiului tǎu care pǎtrunde atât de adânc în "hǎțișul" acestor umbre care ne înconjoarǎ. Ȋn micimea noastrǎ încercǎm sǎ defrișǎm zilnic din ele, dacǎ reușim sau nu, puțin probabil sǎ știm, mǎcar trǎim cu iluzia cǎ am încercat! Cǎutarea, este singurul mod spre aflare și unicul care ne trezește din pasivitate! Ȋmprejurul e plin de luminǎ, uneori ochiul ne este acoperit de o piele opacǎ, nu îndrǎznim sau ne temem(de ce?) sǎ o dǎm la o parte! Și câte i-ar fi dat lui sa vadǎ! Mulțumesc de trecere și semnul lǎsat de tine aici. Cu prietenie, Rodica!