decojind un sâmbure
nimic nu s-a perimat deși e greu să decojesc amărăciunea de pe un sâmbure fără a-i strivi iubirea de sub epidermă deobicei erupe durerea până când de sub coaste nefiresc de repede trupul
RLRodica Lupumelancolie
da e târziu primăvara-i așa departe și chiar dacă timpu-i hotărât să-și respecte înaintarea nu știu ce reproșez acestui anotimp în care-am rămas tendoanele i-au devenit simple punți între
RLRodica Lupuje ne suis pas charlie
cum să doară spovedania tăcerii cel mult cuvintele se ceartă între ele dominând liniștea cu aroganța adevărului disimulat târziul devine complice evenimentele circulă prin sânge nestingherite
RLRodica Lupuanul acesta
din spatele unui gând ca-ntr-o fotografie niarne privesc la anul acesta cum își îndeasă ultimele zile într-o enormă traistă alături de colinde covrigi și nuci și teama de apocalipsă nu sunt
RLRodica Lupuaproape de dezumanizare
ori de câte ori niarne* zăbovesc de-a lungul unei întâmplări îmi las gândurile în dreptul inimii ridicându-mi fruntea până ating lumina chiar dacă zăresc oameni mutând cuvinte dintr-un loc în
RLRodica Lupusecretul
nu ți-am spus niciodată niarne* cum de-abia mai ies din letargia asta dulce când îți ascult bătăile inimii pulsându-mi prin vene echilibrul fiecărei secunde uneori când somnul îți este adânc
RLRodica Lupuabs-trac-ți-o
dacă aș dori ceva aș căuta inexplicabil dacă aș cunoaște ceva aș ști că acela este un drum numai că eu sunt confuză prin mine trec șuvoaie neînțelese tot ce se oprește în mine respiră
RLRodica Lupuau înflorit salcâmii
ai observat au înflorit salcâmii sub delirul lor slobod totul se mișcă-n voie adulmecând în aer depărtarea zăpezilor și tot necontrolat pulsează iubirea căzându-ne-n palme ca o
RLRodica Lupuașa o mare nedumerire
n-am ținut cont niarne de cuvintele care acoperă stratul ăsta de frig chiar și-o vocală în plus poate strecura mai mult orgoliu împrăștiind aerul dintre noi ca pe cea mai tare senzație
RLRodica Lupurenaștere…
în pumni strâng muntele ăsta de prejudecată niarne printre degete se strecoară realitatea zâmbitoare trăgând în piept cu nesaț aerul din plămânul acestei lumi încălțată cu condurii
RLRodica Lupunoaptea asta
ah noaptea asta este ca o pagină albă niarne în care-mi pot înșira ca-ntr-o aventură tot ce aud în mine toate enigmele îmi aleargă prin vene ca adevărul ce pare dispărut odată cu dinozaurii
RLRodica Luputac niarne
tac niarne așteptând nedumerită ca văzu-mi să spulbere pe rând părerile cristalizate-n iriși ori de câte ori ridic în aer goliciunea întristării hamul îmi strânge mai tare pieptul nici în
RLRodica Lupunu pot uita niarne
în toată nebunia asta niarne care aleargă în tropot ridicând în aer praful ce cade umbră peste minte reușesc doar să mai fac loc unor gânduri domoale venite dintr-o tinerețe locuită de un
RLRodica Lupuauto(canon)
de treci doar ca solie pe uliți nelocuite cu ochi nevăzători strâmbând frumusețea dreaptă a lumii trăgându-i aura într-o parte peste o semnătură indescifrabilă fără să-i înțelegi cheia te
RLRodica Lupuveșnicia miilor de ani respiră în dimineți
degeaba mai strig niarne sperând să aud acel glas atotștiutor deslușindu-mi în imensa întindere vorbele îndrăznețe ale cunoașterii poate scărița urechii mele nu vrea să le ia în
RLRodica Lupupoteci care duc sub cerul deschis
nicio pădure niarne nu-i atât de deasă cum sunt drumurile care îmi ies în întâmpinare laolaltă cu oamenii care-și caută vindecarea sunt posesori de răni lăuntrice peste care-și trag cu
RLRodica Lupusă știu că mi-am împlinit visul
uf niarne de-aș putea adormi împreună cu visele într-o crisalidă de fluture amestecându-mi iluziile cu setea de viață pe care s-o beau dimineața ca pe umezeala binefăcătoare ce spală petală
RLRodica Lupuslăvind umbra ce va să mai fie
ca și minutele niarne la fel și calciul oaselor mele mă-nfășoară treaptă cu treaptă în niște inele de la un capăt la altul o noimă desprinsă dintr-un tipar ce îi fusese dat să fie o sfarm în
RLRodica Lupuam îmbătrânit niarne
am îmbătrânit niarne dar înăuntru viața mă atinge cu aceeași vigoare cu aceeași înfățișare îmi stă pe-aproape alergându-mă prin aerul nesătul de necunoscut nu mai sunt tânără să port
RLRodica Lupuuneori mă simt ușoară
uneori mă simt ușoară niarne ca ridicarea unei rugăciuni într-o altă sferă nu nu mă ridic atât de sus unde curcubeul taie în fâșii limpezimea cerului aplecând peste mine un pod de lumini pe
RLRodica Lupuîn mine e-o diferență mare de timp
încă mai aștept să se-aplece tăcerea deasupra cuvintelor pe urmele mele nu s-a adâncit bine soarta în fibra eternității ca o pasăre temătoare de lungu-i zbor prin văzduhuri străine mai rotesc
RLRodica Lupunu mă mir de neștiință
nu mă mir de neștiință niarne este ambiguă ca și nimicul acum îl ai acum nu-l ai însă când apare-ntre noi știința purtându-și povara-i ca și cum între noi ar zbura îngerul cărându-ne pe aripi
RLRodica Lupun-am învățat destul
n-am învățat destul niarne iar acum cred că a sosit momentul ispășirii când toate vorbele înfig zvonuri libere înmulțind enigmele atunci când îngropi sub pământ o pădure uscată vântul
RLRodica Lupunimic nu este ce pare
mi-ai spus niarne să adopt un ton mai optimist iar eu știu că singura vorbă îndurerată împunsă de înțepăturile mulțimii am aruncat-o lângă scuarul cu tandafiri sălbatici de atunci ori de
RLRodica Lupu