anul acesta

din spatele unui gând ca-ntr-o fotografie niarne privesc la anul acesta cum își îndeasă ultimele zile într-o enormă traistă alături de colinde covrigi și nuci și teama de apocalipsă nu sunt sclava niciunui zvon orice zgomot însă creează confuzie iar cel ce dă ascultare la adieri de vânt acela nu-și mai aude glasul inimii curgându-i prin cotloanele existenței mă întreb cât delir rătăcește prin aer ca plămânii să respire moartea sau de cât antidot vom avea nevoie s-anihileze otrava-mbibată-n cuvinte de aceea rup dintr-un colț al memoriei o umbră să-mi acopăr gândul apoi ca o pecete cioplesc din lumină chipul fiecărui suflet iubit în care-i răstorn din inimă puțină iubire simt astfel cum anul acesta pe umerii mei își revarsă viața 17 decembrie 2012