uneori mă simt ușoară

uneori mă simt ușoară niarne ca ridicarea unei rugăciuni într-o altă sferă nu nu mă ridic atât de sus unde curcubeul taie în fâșii limpezimea cerului aplecând peste mine un pod de lumini pe care urcă și coboară culorile sunt ușoară pentru că în mine mereu se-mpuținează vorbele trec continuu într-o altă gură ca și când înțelesul le-ar sări când mai aproape când mai departe de ceea ce zic chiar dacă mă îngreunează văzutul întinzându-mi de-a lungul privirii alte și noi întrebări tot ușoară rămân căci umbra pe care o arunc puțin câte puțin se deslipește de mine atâta timp cât cuvintele însoțesc gândul cugetul rămâne despovărat și atunci pot cu o mișcare lentă să mă înalț 12 februarie 2012