aș dori să mă mai joc

știi ceva niarne aș dori să mă mai joc odată cu avântul acela nemaipomenit când răsuflarea-mi acoperea fiecare strop de viață iar întunericul îl stingeam la comanda întâiului pocnet din deget setea aceasta însă a pierit înghițită de lumina ce-mi năvălește acum pieptul atât de orbitoare e încât nu-i văd decât fulgerul prin care dumnezeu îmi grăiește caută-mă mai mult în tine încerc să mă prind de toartele cerului să pot asculta îndeaproape acest îndemn care zidește-n sufletul meu un alt fel de avânt îl simt cum îmi preface firicelul de ață într-o urzeală de țesut drumuri aș dori niarne să pot inventa un joc în care viața să-mi curgă prin vene poveste adevărată s-o-ncolăcesc pe brațele mele cuprinzându-i rostul înțelepciunea îmi spune că într-o zi voi descoperi ce azi nu văd iar jocul meu va trece de la o încercare banală la căutarea întâmplării confundată adeseori cu destinul 21 noiembrie 2011