Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@rodica-lupuRL
Rodica Lupu
@rodica-lupu
Jurnal

am îmbătrânit niarne

din ciclul "doar tu niarne"

1 min lectură·
Mediu
am îmbătrânit niarne dar înăuntru viața mă atinge cu aceeași vigoare cu aceeași înfățișare îmi stă pe-aproape alergându-mă prin aerul nesătul de necunoscut nu mai sunt tânără să port veșmintele uitărilor peste corsetul ce strânge atâta trecut după ce am trecut prin conoaștere și-am ascultat îndemnuri de peste două mii de ani tot nu am aflat cum de bătrânețea îmbătrânește rădăcinile adânc înfipte sub pământ iar restul rămâne afară să lupte ca un soldat ce-și dorește victoria urcând tot mai sus spre a-și afla vechile legături de destin sigur că importante sunt legile întotdeauna ne opresc să trecem pragul dacă nu știm cine suntem și încotro mergem poate că n-am îmbătrâni de-adevăratelea iar viața ne-ar ascunde încă în secretele ei până când noi înșine vom afla adresa unde picioarele ni se vor opri 17 februarie 2012
022.779
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
136
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Rodica Lupu. “am îmbătrânit niarne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/jurnal/14001299/am-imbatranit-niarne

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMCMaria Elena Chindea✓
„Până când vom afla adresa unde picioarele ni se vor opri“ – mi se pare corolarul unui demers al cunoașterii interioare, demers sensibil, nostalgic, cu un dulce parfum retro. Dacă-mi este permis, eu mi-aș dori ca picioarele să nu ni se oprească în veșnicie. Și când vom termina de desfrunzit miracolele planetei pământ, să ne trimită Tatăl în alte părți ale cosmosului să mai adăugăm o petală cunoașterii, până să fim desăvârșiți ca și El! “Veșmintele uitărilor, corsetul ce strânge atâta trecut!” Timpul nu are dimensiuni, trăim într-un prezent continuu, numai mintea noastră alunecoasă ne proiectează într-un trecut care nu mai există (nici noi cei de atunci nu mai existăm) sau într-un viitor ce nu se știe încă ce haină va îmbrăca. Așa se face că reușim de multe ori să ne irosim viața – uitând să trăim în singurul timp care contează – ACUM-ul continuu! Îmi plac poeziile din ciclul ăsta al tău Niarne
Cu prietenie, Maria!
În privința "îmbătrânirii", zău că nu te cred. Pe tabloul meu interior, tu ești o copiliță cu destulă experiență, dar copiliță, suavă,dulce- în felul acesta îți percep eu lumea interioară.Și cum fiecare trăiește în proiecția lui- asta e! Cu prietenie, Maria
0
@rodica-lupuRLRodica Lupu✓
cu mine Maria! Ȋți mulțumesc, ai reușit sǎ-mi smulgi chiar și un zâmbet numindu-mǎ copilițǎ! Dar dacǎ privim în "interior", lǎsând anii la ușǎ, atunci…treacǎ, meargǎ! Cât privesc textele din ciclul Niarne, aproape toate, sunt rezultatul unui dialog dintre mine și sinele meu.Cu aceeași prietenie, Rodica!

0