Siestă într-o după-amiază toridă

fugărită de-un soare sinucigaș amiaza și-ascunde disperarea încinsă

în umbra mea iubitoare

respirația devine un poem de flăcări vâslitul prin magma zilei

rebeliune inutilă când patul sau marea chemări de sirene atâtea soluții stau gata să-ți pice în poală

un zburător îți fură chipul cuvântul magic deschide trupul peștera comorilor

avidă soarbe resoarbe combină

pe respirația unei clipe era să fim fericiți

curbura galaxiilor boteza în ciutura mâinilor tandreți arhaice

rostogoleam timpul între noi cu viteza luminii

ecuația iubirii rezolva necunoscutele fără profesor

ochiul pivota în adâncuri ce nu știam se desprindea din piatră

un sfinx un vultur și un prometeu filtrau pragmatici răspunsuri heliotropice

adunam focurile din subpământuri axiomele cărnii lunecau între valve

scădeam stelele pe care le coboram în amfiteatrul inimii

să fie martore la împletirea pulsațiilor atentă la plusvaloare

matematica galactică nu se lăsa distrasă de radiațiile îmbrățișării

acuplarea elibera pegași râsul provoca seisme în umbră

să prindem cu lasoul infinitul în clipă înmulțeam pătratul aripilor

mereu un zenit de rezervă se ascundea pudic în moliciunea coapsei

respirația bifurcată schimba polii curcubeielor era să fim nuni cu începutul

unul se-mbăta privindu-se dublu inocența întorcea cuvântul de aur

sub limba divinului sfârâia grătarul creației

era să

soneria de la ușă sau poate butonul apocalipsei…