Poezie
Trotuarele antropofage
Colecția: Explorări în lumină
1 min lectură·
Mediu
deschid poarta zilei cu noaptea încă
lipită de piele
trotuarele în care piciorul se-ngroapă până la glezna
ratării cotidiene înfig colți să sfâșie
lucrurile ce nu le-am putut duce până la capăt
în spațiul rânced al unui ieri
(nimeni să nu-și mai umfle scorul pe spectacolul meu
de atâtea ori l-am expulzat dintre buturi)
nu mai e vreme de privit înapoi
timpul balaur ne mână din spate
aruncătorul de flăcări în mâna-i
pe nici o dimensiune răgaz de odihnă nu vinde
și nu dăruiește
portul alb al zilei semnează în iriși potențele
dă drumul
programului vieții
șoselele ce s-au oprit în mine
deschid abisul
(năuc rătăcește prin pântec căutând locul unde să nască)
agață orice întindere cu o întrebare
macerează trotuarele care îmi umblă prin măruntaiele
spațiului interior
căutând identitatea
amprenta tălpii unice
într-un târziu
învăț regulile de circulație ale verbului a fi
programul ființării poate începe
la un nivel superior
023.890
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “ Trotuarele antropofage.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14003255/trotuarele-antropofageComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMii de mulțumiri pentru semnalarea greșelilor de gramatică și pentru ideile de simplficare. Am operat câteva mici schimbări pe text. N-am îndrăznit mai multe pentru a nu strica mai mult decât a corecta. Îmi place foarte mult stilul tău de a atinge doar ici-colo ideea - mi-o doresc și eu această "știință". Încă nu i-am descoperit resorturile. Dar urmăresc această idee, sunt foarte perseverentă. O să reușesc până la urmă să "spun" doar din câteva tușe! Mulțumesc pentru generozitatea aplecării asupra textelor mele (și nu numai-am văzut ce sfaturi bune dai tuturor "bobocilor")! Te aștept și altă dată cu același drag, Maria
0
în următoarele două:
"trotuarele în care piciorul se-ngroapă până la glezna
ratării cotidiene înfige colți să sfâșie" este vorba de "trotuarele... înfig...".
aș renunța la versurile:
"gângavele...
nu mai e timp de privit înapoi".
și, în continuare, aș mai renunța la unele lucruri care îngreunează.
ideea poate fi accentuată și în mai puține cuvinte.
este doar o părere de cititor, aici. autorul decide întotdeauna.