nu mă mir de neștiință

nu mă mir de neștiință niarne este ambiguă ca și nimicul acum îl ai acum nu-l ai însă când apare-ntre noi știința purtându-și povara-i ca și cum între noi ar zbura îngerul cărându-ne pe aripi slăbiciunile iar noi cu ochii închiși rătăcim ca orion călăuzit spre soare răsare căutându-și vindecarea orbirii îndelund cercetăm să deslușim taine necunoscute dar decriptarea li se-ngreunează de la de somnul băut sub pământ de înțeles știu că apar revelații descoperind un bob din meiul aruncat de dumnezeu hrană mâncăm dar nesațiul răscolește foamea mai tare din ce zăbovim în căutare umblăm bezmetici ca luna în avântu-i de a-l ajunge pe soare știința îndrăznește să-și dea cu părerea despre muțenia cerului și a pământului dar degetele-i pipăie doar tencuiala zidului înăuntru umblând pe catalige adevărul atât de înalt încât vederea nu-l poate atinge neștiința în schimb zboară ușoară ca o materie fără atomi sau ca pasărea foenix menită să ciugulească meiul ca apoi să dispară în urmă rămânând ici colo câte un bob 7 februarie 2012