nimic nu este ce pare

mi-ai spus niarne să adopt un ton mai optimist iar eu știu că singura vorbă îndurerată împunsă de înțepăturile mulțimii am aruncat-o lângă scuarul cu tandafiri sălbatici de atunci ori de câte ori se zbat ca un joc sălbatic vocalele-ntre ele rămân fără oxigen prin vena cavă nu mai gâlgâie sângele ci curge lent ca timpul accelerându-mi doar pulsul nu-s vinovată de rostire mincinoasă dacă din înțelesul ce-mi stăpânește deopotrivă știutul și neștiutul prezumțiile umplu paharul niciuna n-are glas de căință și orice inflexiune sonoră mă duce cu gândul că nimic nu este ce pare 29 ianuarie 2012