Pentru cel ce din viitor mă locuiește

am dat drumul la pumn pupa soarelui pusă amanet cântărește minuțios strălucirea cât merge la export ce a pus deoparte pentru uzul propriu tot mai greu atârnă zilele când am uitat să zâmbesc sau am ieșit cu promoroacă din flăcări dedal a terminat de construit labirintul fără culoare inventarul odată predat nu mai am protecție broaștele întoarse spre sud nu închid ermetic vidul pe dinafară ușile te încarcerează în tine un singur gând șuieră rebel să evadez oricum numai să evadez exteriorul să nu mă înghită aripi de ceară cândva izbeau văzduhuri dureros topeau universuri în sângele meu inocent în totul pulsam lunecam oricărei îmbrățișări nimic nu reușea să m-agațe de margini ai crezut că noaptea o să-mi dovedească ușor că te poți pierde chiar de regăsit în piroane semnezi înțelegeri târzii nu mai exist doar tăcerea miroase a busuioc amintire a...