Labirinturi

de cunoaștere înfometată deschid larg porțile planetei pe cale regală să intre în mine degeaba iubești mi-ai spus dacă temperatura lumii ți-e străină în acord de arteră vioara ființării arcușul ascute potențează respirația armoniilor și câte-o cometă zurlie încurcându-și coada în arpegii majore din efemer veșniciile zboară precum porumbeii din pălăria magicianului și-mi tapetează vertebrele văzduhuri o bufniță răsucește în ochiu-i ghem de silabe strălucitoare am băut atâta mixtură de glod și de ceruri atâția vulcani au condimentat cina de aisberguri labirinturile însetărilor își închid pliurile și se transformă în linie dreaptă am devenit atât de curgătoare încât în toate m-am prelins și-am dispărut