Olimpiană

aș face o inversiune, în versul al doilea din ultima strofă: "Se condensează slava strop cu strop". Și versul cu Caron ar mai trebui periat. Am observat aceste mici nereguli prozodice, citind cu ochii epigramistului obișnuit să caute perfecțiunea. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut poezia. Dimpotrivă, vă admir că ați reușit să surpindeți în versuri melodice această imagine olimpiană.
Mult succes!

Tin enorm la parerea dvs.
O sa gasesc ceva si pentru versul sapte.
Suna mai bine dupa corectura desi vroiam sa accentuez "slava" ca si incarcatura semantica si simbolica poate si ca face parte din numele dvs...
Multumiri!

V





OLIMPIANÃ

„Abisul răsturnat” se pare că e amprenta sub care se derulează aceste vremuri care ne cutremură axa propriei trăiri. În asta și constă misiunea și măsura propriei noastre puteri interioare ca „într-o devălmășie fără har” să ne găsim adevăratele piscuri care să ne salveze de la aneantizare parcurgerea! Dacă „adorm adânc orgiile de zei”, e datoria noastră, a poeților, de a ține veșnic vie torța credinței în lumina interioară, pentru ca omenirea (ai căror purtători de cuvânt, sau de suflet, sunt) să-și găsească echilibrul divin! Ei nu sunt doar „observatori” ci și „arheologi” în comorile spiritului, pe care le scot (dând tain de sânge) la suprafață! „Caron speriat” – nu sună prea bine; nu mă pricep la tehnica versificației clasice (ritmuri, rime, nr. silabe....) dar am făcut teatru și când ceva îmi împiedică recitarea cursivă, simt! Eu pot doar să semnalez – rămâne la latitudinea ta de creator ce vei face (sau nu) cu observația mea! Poate „Caron ’spăimântat”...vezi tu! Cu aceeași deosebită (mai ales că-ți place mitologia) considerație!
Aceeași și alta,
Maria