Poezie
cea care se plimbă nestingherită
1 min lectură·
Mediu
printre pietre încrustate
monumental
își trage sufletul
citind pe sub degetele dăltuitorului
cine ar vedea-o în contemplație ar crede
că se pregătește pentru vreo lucrare artistică
amplă
rătăcește nimeni nu bănuiește ce are în minte
când calcă pe lespezi
să imortalizeze tihna
cu ochiul unei
camere foto ultramoderne
în continuă meditație aerul
îi priește
inspiră adânc
sub pașii ei o lume
se macină până la os
șterge cu dosul palmei câte un chip
și se strânge de melancolie
apoi se întoarce printre oameni
și îi ia
drept prieteni
pe viață
(10 martie 2012)
023108
0
"Sub pașii ei o lume se macină până la os" - dragostea să fie oare? Poate da, poate nu! Oricum, sub respirația humei doar dragostea există real. Restul sunt doar travestiuri ale ei, bântuindu-ne ca niște năluci. "Citind pe sub degetele dăltuitorului" ne-amintim: "când dragoste nu e, nimic nu e!"
Cu drag răsfoindu-ți simțirile, lumile ce le curgi în tine, în mine!
Maria