Poezie
umblă păsările cu vorba
1 min lectură·
Mediu
țaică
auziși mătăluță de-a lu florea
cică o trăsni asară
colo la margine
unde se-mpreună drumurile
căzu furcă din cer
tomite în inima ei
despică salcâmul ăl bătrân
de căzu peste ea și peste geicu
da cine-ți zâse
alde buricu
ce-or fi căutat și ăia noaptea pe câmpuri
da ce-nchinatu făceau ăi doi acolo
ea cu bărbat falnic în gospodărie
el cu femeia borțoasă aproape de soroc
ei parcă nu-ți trece prin cap
se iubeau țaică
se iubeau să nu-i știe satu
că parcă n-aveau copacii ochi
și păsările vorbă să o ducă di colo colo
se iubeau de mama focului
de iote muriră de foc
și jale
da ce știi tu
că te-a lăsat bărbatu și
o să mori cu sângurătatea
pe bătătură
hai
la săpat că porumbul se ofilește la taclale
lui îi trebuie mușuroi și
acu s-o-nsera
(30 martie 2012)
064.289
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “umblă păsările cu vorba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14004312/umbla-pasarile-cu-vorbaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAales în text este cu totul întâmplător, mă bucur că ai găsit legături cu familia și mă bucur că ești printre cititorii mei, mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
0
MSo "păsă/rea": la prășitul porumbului se face mușuroiul... împrejur; atât doar...! Plec... "acu' s-o-nsăra"...! Citit repede, da' cu multă plăcere! Posibil să fie (textul) inspirat din... realitate, cu nume "fictive"...!
Mult succes!
Mult succes!
0
OAprășitul!
mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte.
mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte.
0
MC"O să mori cu singurătatea pe bătătură" - este o tușă de mare forță și autentic suflet românesc în spirit tradițional! Poporul din zona rurală (acolo unde și-a mai păstrat nealterată respirația strămoșească) are un teribil filon poetic! Am întâlnit "pământeni" care abia știau să scrie dar aveau o profundă cunoaștere a legilor universului, pe care eu n-o aveam după citirea câtorva sute de cărți esoterice! Și asta pentru că ei sunt "mai vii" decât noi, acel "se iubeau de mama focului" e valabil pe toate palierele ființei și vieții lor sociale! Animalele, plantele, pământul face parte integrantă din ființa lor, ei le iubesc cu aceeași forță și încrâncenare cu care-și iubesc nevasta sau copii! Față de ei, noi orășenii suntem niște fantoșe. Și chiar dacă "porumbul se ofilește la taclale" aș mai vrea o porție de autentic suflet românesc! Cu stimă și prietenie, Maria.........
0
OAse mai află doar acolo unde nu s-au alterat/ nu au apucat încă să se altereze tradițiile, dragostea pentru pământ, natură și om. nu știu cât de mult se mai poate vorbi de asta atâta timp cât modernul s-a strecurat în tradițional.
mulțumesc încă o dată, Maria.
mulțumesc încă o dată, Maria.
0
și apoi să. mi-am văzut numele în textul tău și cred că nu poate fi decât ficțiune. cât despre text îmi place îndeosebi acea vorbire de la țară ;da ce-nchinatu făceau ăi doi acolo; parcă o aud pe bunică-mea,
am citit cu plăcere[ de altfel toate textele tale le citesc cu plăcere ]
cu respect, Anghel Geicu.