Anghel Geicu

sunt bine este raportul pe care îl dau dimineții seara e altceva, acel altceva pe care îl aștept ca și cum aș linge o înghețată cu ciocolată și, la naiba aroma aia mișto plus acel gust ca

viața e de căcat, spunea cineva pe fbk, ii dau dreptate. alte argumente nu am, știi câteodată când sunt pe dig și privesc marea îmi pare atât de aiurea sa zic, privesc înapoi și în palme am

știi, eu nu pot să iau în calcul că totul e nebunie nici chiar atunci când respir sau când dimineața îmi beau cafeaua și de multe ori e mult prea fierbinte stau pe un scaun în bucătărie cu

când am vrut să pun punct am crezut că o iau de la capăt ca atunci când vara ne râdea pe furiș și noi călcam cu o anumită tandrețe pe scoici este ciudat să îți vorbesc despre asta îl citesc pe

ăsta sunt eu cât o să mai culegeți din mine? am tovarăși care mă vor sunt maxim cei ce mă devorează carne pot să va dau? vă lingeți pe bot spuneți sunt delicioasă? mă doriți

spune tu... e azi, o fi mâine ploaia îmi spală cuvintele. și tot atunci mă simt liber ca și când aș fi numai eu nu e un secret că bulevardul e o parte din mine nici asta că un capăt

nu este târziu să mă obișnuiesc și cu asta deja am învățat să mă descurc, cu masca pe figură și varză pe dinăuntru știrile de la teve le ignor nu îmi mai place nimic mă trezesc dimineața cu

de mult nu am mai spus ce mai fac cum îmi e, ce mă doare și nu pentru că nu aș fi avut vreun pretext motive am dar mi-e lehamite a fost o vreme când alergam după fluturi, a fost o vreme

privesc de la geam cum trec oameni --- din ce în ce mai puțini aș vrea să îi întreb unde vă duceți măi oamenilor unde vă duceți

eu unul nu am să îți spun nimic despre asta ori despre zilele care trec stau în camera mea și ronțăi semințe, tu poate că faci altceva tu poate că zbori eu nu când deschid ușa mi se

îți mulțumesc pentru tot pentru că dacă nu ar fi... nu s-ar povesti azi e o zi ca oricare dar nu pentru mine pentru că acum e în joc viața lui ryky spune-i cum vrei dar el e cel care mă

să deschizi o ușă e ca și cum ai trage aer în piept doi oameni pe un peron tu cu pumnii încleștați eu căutând să te fac să zâmbești uităm pentru o clipă tot și parcă pe undeva lași să

nimic nu mai e ce a fost sau a fost nici dragostea o bucată de pâine atât de proaspătă și mirosul ei cald e destul ori poate cam prea puțin sau nimic spune este totuna să aprind un

aud tot felul de lucruri văd chestii și lumea parcă a intrat de-a dreptul în priză citesc poezii care se vor poezii și luna, în momentele ei plânge îmi încleștez pumnii și parcă

stăm pe o terasă și ne vorbim amândoi într-un colț de parcă ar fi doar al nostru ne ascundem de soare și cum el nu se dă la o parte încercăm să facem ceva îți mângâi pe sub masă genunchii și

era și asta o chestie să lăsam dracului totul în urmă să ne pișăm pe fotografiile noastre căci atunci când va fi vom face altele și mai mișto nu știu de ce mi-am adus aminte de cântecul

îmi place să citesc am o listă întreagă bukowski ginsberg mihail sebastian și lista continuă până când până când parcă sunt totuna cu ei când e vorba de sex, îmi place s-o fac într-atât cum

viața parcă ar fi o parcare cu plată ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc deși pentru fiecare greșeală scot din buzunar un bănuț atunci când te-am cunoscut era soare și bine și ce prost

de ceva timp, în fiecare dimineață mă trezesc cu senzația asta e o chestiune pe care nu am cum s-o descriu, este ca și cum ai privi un copac înfrunzit și pe care îl admiri cum o frunză pică ca o

eu nu vreau să știu altceva tu în schimb crezi ce vrei treaba ta. și pentru că asta crezi e ok. eu însă am altceva de făcut, de pildă 30 de cărți pe care m-am hotărât să le citesc într-un an un

nimeni nu le știe pe toate, eu, cu atât mai puțin cu toate astea pot spune că femeia este un rău necesar chiar dacă te-ai fript cu ciorbă, sau dacă te-ai ars cu bricheta la vreun deget nu se

pentru că ne cunoaștem atât de bine am devenit dintr-o dată străini, poate tocmai de asta poate pentru că îți știu pe de rost alunițele de pe coapse într-o seară le-am numărat aproape pe

cine nu s-a întrebat pe sine măcar o dată în viață într-unul din momentele alea de cumpănă/ ce vreau eu de la ea care este acel drum posibil să-mi lumineze calea și cum pot eu să trec cu bine din