Poezie
punct și de la capăt
2 min lectură·
Mediu
când am vrut să pun punct
am crezut că o iau de la capăt
ca atunci când vara ne râdea pe furiș
și noi călcam cu o anumită tandrețe pe scoici
este ciudat să îți vorbesc despre asta
îl citesc pe ginsberg
și îmi vine să urlu cu el
s-a dus naibii vara
și eu tot aici
cu lamentările mele ca și cum
asta ar încălzi pe cineva
din păcate
lumea se schimbă
mi-e silă să mă uit la tv
am destulă energie primară
încât să respir
dar cine se oferă să mă strângă în brațe
ar fi o inepție să cred că pot oferi
altceva, și așa mai departe
azi mi-am adus aminte de tine
căci nu-i așa
tu îmi șopteai în telefon că viața e scurtă
doar ce mă trezisem și cafeaua
mă aștepta
aveam ochii încă neplânși
și o duminică încă netulburată
numai tu
dar ce să vezi, mereu acel argument
tu sigur nu știi cum e,calc pe scoici
cu o ură atroce
și e mișto
toamna emite o stare aparte
ca un urlet al mării
pentru un biet pescăruș
deși, acum nu-i timp pentru asta
lumea se schimbă
oamenii mor pentru fantezii
ni se confiscă visurile
pentru cine și ce
de ce asta?
acum stau la rând pentru a încă trăi
și
e bine?
mi se suflă în ceafă
fugi
cafeaua
de la șapte la opt
și
hainele deja pregătite
021.340
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 234
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “punct și de la capăt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14165460/punct-si-de-la-capatComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IGIGIrinel Georgescu✓Wow, "ni se confiscă visurile", "stau la rând pentru a încă trăi"!
0
IGDistincție acordată
Pe mine chiar mă încălzește nu doar soba metalică reală, la doi metri distanță, în cameră, ci aceste versuri bine lucrate, trăirile care se suprapun, nu doar dintr-un timp, ci din mai multe ale vieții, cu intensitatea căutării, a evaluării și anticipării altor momente de grație. Mersul prin nisip, scoici, contemplarea, zbuciumul, ca la Ginsberg. Finalul e de milioane, c-o fugă imaginară; se trage cortina peste tot ce s-a spus, eul liric dispărând parcă rușinat, parcă boem, în tainele vieții sale.
0